ascultă articolul

5 februarie este data la care Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Muceniţă Agata, ea fiind totodată pomenită şi în Biserica Romano-Catolică.

Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs

Sfânta Muceniţă Agata a trăit în secolul al III-lea, născându-se în anul 235 în cetatea Panormos, Palermo de azi din Sicilia.

Tânăra Agata strălucea prin frumuseţea trupului şi a sufletului şi făcea parte dintr-o familie foarte bogată. Într-o zi, ea a fost cerută de soţie de un consul pe nume Quintian, însă tânăra l-a refuzat, spunându-i că şi-a închinat deja viaţa unui alt soţ şi acela nu este altul decât Hristos, Dumnezeul creştinilor.

Auzind acestea, şi văzând că insistenţele sale rămân fără rezultatul dorit, consulul a poruncit să fie luată şi dată pe mâna unei femei necredincioase şi uşuratice, pe nume Afrodisia, ca să o întoarcă de la credinţa ce-o avea în suflet. Cu toate ameninţările din partea consulului şi cu toate pedepsele aplicate de matroană, Sfânta Agata nu a renunţat la dragostea pentru Dumnezeul ei, căci,spunea ea, ceea ce vine de la Hristos e mult mai puternic decât ceea ce vine de la oameni.

Văzând tăria ei, consulul hotărăşte să o dea pe mâna călăilor spre a o chinui „până o avea să renunţe sau să moară”. Astfel, sânii tinerei fecioare au fost torturaţi, iar sfânta i-a răspuns torturii prin cuvintele : "Tiran nemilos, nu te ruşinezi să torturezi la o femeie acel sân de la care ai supt viaţa, atunci când erai copil?". În cele din urmă a ordonat consulul călăilor ce o torturau pe sfântă, să-i fie tăiat pieptul cu un cleşte de fier.

Însă, Agata s-a făcut bine peste noapte, despre vindecarea sa în chip minunat, vorbindu-se în Sinaxarul zilei din 5 februarie. De altfel, datorită acestei vindecări miraculoase, Sfânta Cuvioasă Agata este considerată a fi ocrotitoarea femeilor bolnave de cancer la sân.

La miezul nopţii i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, cu chipul bătrân şi cinstit, purtând în mâinile sale multe doctorii. "Iată, eu stăteam şi priveam la tine în ceasul acela, când ai răbdat chinurile şi am cunoscut că este cu putinţă să se tămăduiască pieptul tău; pentru aceea am şi venit aici."

Sfânta Muceniţă Agata a răspuns: "Eu niciodată n-am obişnuit trupul meu cu nici un fel de doctorie, şi acum mi se pare că nu se cade a strica obiceiul cel bun, păzit din tinereţe". Bătrânul i-a zis: "Şi eu sunt creştin şi nădăjduiesc să te tămăduiesc; am venit la tine, deci nu te ruşina de mine".

Sfânta i-a răspuns, zicând: "Tu eşti bărbat, iar eu fecioară, deci cum voi putea ca fără de ruşine să-mi descopăr pieptul înaintea ta? Voiesc mai bine să rabd înainte durerea rănilor mele, decât să mă dezgolesc înaintea ochilor bărbăteşti. Mulţumescu-ţi, cinstite părinte, căci pentru mine ai venit aici, vrând să tămăduieşti rănile mele, însă să ştii că doctoriile cele făcute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodată".

Iar bătrânul i-a zis:"De ce nu voieşti să te tămăduiesc?"

Sfânta a răspuns: "Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tămăduieşte pe toate, şi Care, cu voia şi cu cuvântul Său, ridică pe cei căzuţi. Acela, de va voi, poate să mă mântuiască şi pe mine, roaba Sa cea nevrednică".

Apostolul a zâmbit puţin şi i-a zis: "Acela m-a trimis la tine, fecioară, pentru că eu sunt Apostolul Său; deci, fii acum tămăduită". Zicându-i acestea, s-a făcut nevăzut.

Sfânta Agata privind apoi la trupul său, a văzut ca toate rănile erau tămăduite.

Nereuşind în nici un chip să schimbe decizia ei, consulul a poruncit sa fie aruncată pe cărbuni încinşi până se va săvârşi. Şi astfel, Sfânta Muceniţă Agata şi-a dat sufletul în braţele Mântuitorului în anul 251, la doar 16 ani.

Troparul Sfintei Muceniţe Agata

Mieluşeaua Ta, Iisuse Agata, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc cu Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.