ascultă articolul

”Ceea ce faci, te face” este o vorbă din popor susținută de un mare adevăr, dovedit, de curând, și de știință. Înțeleptele cuvinte contrazic și mai celebra zicală ”Ceea ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”. Epigenetica, o știință mai ”nouă” demonstrează că nu suntem condiționați de bagajul nostru genetic, moștenit de la părinți și străbunici.

Adrian Sorin Mihalache, licențiat în matematică, psihologie și teologie afirmă: ”Mediul în care trăim, mai bogat sau mai sărac în stimuli, poate determina activarea sau, dimpotrivă, inhibarea expresiilor unor gene. Pe de altă parte, aşa cum o dovedesc multe studii făcute pe gemeni monozigoţi, experienţele pe care le avem de-a lungul timpului, modifică şi ele semnificativ expresia unor gene, antrenând totodată schimbări în comportamentele pe care acestea le codează.”

Așadar, nu există nicio garanție că nașterea și traiul dus într-o anumită familie, care are în spate anumite ”poveri” emoționale sau spirituale, cu membri care au anumite trăsături de personalitate, mai mult sau mai puțin cunoscute, vor fi preluate automat și de generațiile următoare. De exemplu, copilul unor părinți alcoolici poate să nu fie alcoolic sau dependent de alte substanțe. Practic, evenimentele unice prin care trece fiecare persoană în parte pot scoate la iveală, sau nu, cele pe care individul le-a înmagazinat în sine (inconștient) de la părinți sau strămoșii săi. Sorin Mihalache pune accent, astfel, pe capacitatea omului de a alege liber, cel puțin de la un moment dat în viața lui, experiențele pe care și le dorește. Libertatea omului are, practic, o putere atât de mare, încât omul poate reuși, dacă dorește și, desigur, printr-un efort temeinic, chiar la a-și controla și alege propriile gânduri. Alegând ceea ce să gândim legat de o anumită persoană, de o anumită situație sau de un anumit eveniment, practic, alegem singuri cum să ne trăim viața, și putem face schimbări esențiale în ființa noastră umană. Folosirea libertății omului poate modifica îndemnurile și impulsurile dictate de bagajul genetic. Așadar, atunci când omul alege să gândeasca, de exemplu, ceva pozitiv legat de un anumit gest al unui om, în loc de a gândi ceva negativ, el face o schimbare clară în genetica lui care îl îndeamnă să judece!

Așa se poate ca omul să se construiască singur, să devină singur ceea ce dorește cu adevărat în adâncul inimii lui, fără să mai slujească unui pilot automat adică unui tipar de gânduri și sentimente predeterminate, gândite și simțite și de strămoșii lui. Astfel este posibil ca o fata care s-a născut într-o familie în care, de exemplu, toate femeile din neamul lui s-au sinucis la un moment dat, să ducă o viață frumoasă și lungă (dacă ea alege acest lucru).

O ”armă” importantă în dobândirea acestei puteri de a folosi libertatea și a alege ce gânduri să ai și ce experiențe să trăiești (sau cel puțin ce gen de experiențe să trăiești) este MEDITAȚIA. Cercetătorii au descoperit faptul că după un timp de meditație, se produc anumite modificări moleculare în organismal uman. ” Cel mai interesant este că s-au observat schimbări în expresia anumitor gene care sunt îndeobşte urmărite prin medicamentele anti-inflamatorii și analgezice" spune Perla Kaliman, cercetător la Institutul de Cercetare Biomedicală din Barcelona, conform siteului Investigating Healty Minds.

Cu alte cuvinte, dacă meditezi, nu numai că poți schimba în bine multe aspect din viața ta, dar că se pot vindeca și anumite boli inflamatorii cu ajutorul meditației. Studiile cercetătorilor arată așadar că, că printr-o practică dezvoltată în mod conștient, se pot determina modificări importante în expresia genelor, prin niște procese foarte fine care influențează benefic starea de sănătate. ”Expresia genelor este dinamică, iar aceste rezultate sugerează că calmul minții (starea interioară aşadar – n.n.) poate avea în modul cel mai concret o influență chiar asupra expresiilor genelor noastre", spune Richard Davidson, professor de psihologie și neuroștiințe.
Totuși acest calm al minții nu este atât de ușor de obținut. Este nevoie de un efort interior, așa cum este nevoie de un efort interior pentru a tăcea. Acest lucru ne poate ajuta să concluzionăm că este mai greu să taci decât să vorbești, de cele mai multe ori.

”Acest calm al minţii nu se obţine cu uşurinţă, printr-o izolare rapidă de stimulii şi de zgomotul străzii, de tumultul informaţiilor cotidiene. Nu putem să evacuăm experienţele strânse într-o zi, cu uşurinţa cu care spălăm mizeria de pe mâini: cu apă şi săpun, în câteva zeci de secunde. Liniştea interioară este o stare care cere instaurarea unei distanţe faţă de lucrurile şi mizele vieţii cotidiene, o dezengajare emoţională, o despătimire care să reducă la tăcere dorinţele şi legăturile noastre pătimaşe cu lumea. Şi, important, această detaşare de lume nu trebuie să se facă în dispreţul faţă de semeni şi de realizările lor, şi nici ignorând celelalte obligaţii sociale. Iar fâşia aceasta îngustă, care separă liniştirea lăuntrică prin despătimire de dispreţuriea lumii e dificil de găsit, înafara unei căi spirituale vechi, bătătorită de mii de oameni îmbunătăţiţi” mai spune Mihalache care, recomandă, în acest sens și rugăciunea ca practică importantă în dobândirea calmului lăuntric autentic.