ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Alice Herz-Sommer, despre care se crede că a fost cel mai bătrân supraviețuitor al Holocaust-ului, a murit, duminică, într-un spital, la vârsta de 110 ani, a spus un membru al familiei.
Moartea pianistei a venit la numai o săptămână înainte ca povestea extraordinară a supraviețuirii ei timp de doi ani într-o tabără nazistă prin dedicarea asupra muzicii și a fiului său, să primească un Oscar.

„Toți am reușit să credem că ea pur și simplu nu va mai muri niciodată”, a spus Frederic Bohbot, producătorul documentarului „Doamna de la 6: Muzica mi-a salvat viața” (The Lady in Number 6: Music Saved My Life).

Filmul, regizat de Malcom Clarke, a fost nominalizat pentru cel mai bun film documentar scurt la Premiile Academiei, de duminica viitoare.

Doamna Herz-Sommer, soțul și fiul său au fost trimiși, din Praga, în 1043, într-un lagăr de concentrare din orașul ceh Terezin. Acolo, deținuții aveau voie să susțină concerte la care a participat frecvent.
Aproximativ 140,000 de evrei au fost trimiși la Terezin și 33,430 au murit acolo. În jur de 88,000 au fost mutați la Auschwitz și în alte tabere, unde au fost aproape toți asasinați. Herz-Sommer și fiul ei, Stephan, au fost printre cei mai puțin de 20,000 care au fost eliberați când cunoscutul lagăr a fost eliberat de  armata sovietică, în mai 1945.

Ea și-a amintit că, la Terezin, doar muzica îi mai ținea în viață.
„Aceste concerte, oamenii care stăteau acolo, oameni bătrâni și bolnavi, care veneau la concerte și muzica era hrana noastră pentru ei. Muzica era hrana noastră. Crearea muzicii ne ținea în viață”, și-a amintit bătrâna la un moment dat.

''Cât timp putem să cântăm, nu poate fi atât de teribil.”

Chiar dacă nu a aflat niciodată unde a murit mama sa după ce a fost ridicată, iar soțul ei a murit de tifos la Dachau, la vremea bătrâneții ei a exprimat foarte puțină amărăciune.
„Suntem toți la fel”, a spus Herz-Sommer „Buni și răi.”

Anita Lasker Wallfish, o prietenă și tovarășă de supraviețuiri lagărului de concentrare a declarat că Alice a fost o optimistă, a trăit o viață modestă și probabil nu i-ar plăcea atenția presei îndreptată spre moartea ei. Deasemenea, prietena ei a declarat că Alice era încă în formă în timpul unei vizite de săptămâna trecută.

„Nu se gândea la ea însăși ca la cineva foarte special”, a spus Anita despre prietena sa, „Ar urî orice agitație care s-ar face în jurul acestui subiect.”