ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



...astăzi am reușit să îmi fac puțin timp pentru muncita mea prietenă Volvo(lina). Are venerabila vârstă de 21 de ani și bate deja în 3oo.ooo de kilometri. Întotdeauna a fost delicată cu mine, nu m-a lăsat la greu suportând cu stoicism drumurile desfundate din Apuseni, pe unde am mai purtat-o. Așa că m-am hotărât să o tratez regește făcându-i toate analizele la meșterii de pe ”vestita” stradă Ilioara.

Din vorbă în vorbă am fost îndrumat spre un service din curtea fostului garaj al Fabricii de Tutun Regie, la Ilioara numărul 13. Și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit aici ruinele unui frumos conac boieresc construit în stil brâncovenesc.

De fapt întreaga autobază întinsă pe câteva hectare este curtea și moșia boierească a familiei Dudești, o familie de boieri prezentă încă din secolul al XVI-lea la curtea lui Mihai Viteazu. Palatul boieresc a fost ridicat în 1760 pe ruinele unui alt edificiu contruit probabil de Matei Basarab. Am intrat fără probleme în pivnița conacului, perfect conservată, înaltă de cel puțin șase metri. Conform unor legende, de aici pleca spre mănăstirea Văcărești un tunel subteran, încă funcțional în secolul al XIX-lea când mănăstirea a fost transformată în închisoare.  Am găsit câteva ramificații zidite, este posibil ca acest tunel chiar să nu se fi surpat. Din păcate însă astăzi o parte a subteranei a devenit un depozit de peturi goale și gunoaie.

La etaj am descoperit adăpostită  (de fapt abandonată)  arhiva Fabricii de Tutun Regie. M-am uitat pe unul dintre geamurile sparte: sute de dosare legate, prăfuite. Ar merita o muncă de cercetare și arhivare înainte ca acestea să dispară. Probabil acolo se află și o parte din istoria naționalizării și transformării acestui loc plin de istorie.

În curtea interioară se păstrează foarte bine conservate cuptorul de pâine și turnul de apă. Dependințele au fost adaptate și transformate în mare parte în ateliere auto. În afara zidului de fortificație de patru metri înălțime, undeva în spatele complexului pentru a sluji și satul Dudești, am descoperit biserica moșiei. A fost edificată și consolidată pe rând de către domnitorul Matei Basarab, boierul Nicolae Dudescu și baronul Ștefan Hagi-Mosco.

Am plecat confuz: bucuros de descoperire, amărât că încă o bucată din istoria noastră zace aruncată la coșul de gunoi. Reședința boierească ar putea deveni un așezământ cultural precum cel din Mogoșoaia dacă ar primi atenția cuvenită din partea primăriei și forurilor muzeale.  Din câte am înțeles conacul-fortăreața figurează de ceva vreme pe lista monumentelor istorice. Conacul, zidurile și câteva dintre dependințe s-au conservat parțial și cred că ar putea fi ușor restaurate. Din păcate însă am ales să uităm de patrimoniul nostru.

Într-o reflecție a sa Nicolae Iorga scria ”Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” Sper să ne trezim la timp, înainte ca mărturiile înaintașilor să intre împreună cu povestea lor (și a noastră) în pământ...