ascultă articolul

Declarațiile premierului Victor Ponta după condamnarea lui Adrian Năstase la închisoare au însemnat încălcarea principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, au avut ca efect scăderea încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar și au afectat nu doar imaginea unei instanţe sau a unor parchete, ci a întregului sistem judiciar, potrivit concluziilor raportului Inspecţiei Judiciare, însuşit joi de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

Potrivit unui Eurobarometru publicat la sfârșitul lunii noiembrie 2013, 54% dintre români nu au încredere în sistemul judiciar, în timp ce media încrederii în Justiție din Uniunea Europeană este de 53%.

 

Comunicatul CSM nu mai are nevoie de niciun alt comentariu:

 

Verificările efectuate de către Inspecţia Judiciară au relevat următoarele:

1. Aspecte rezultate din verificarea prealabilă de competenţa Direcţiei pentru judecători din cadrul Inspecţiei judiciare

Referitor la activitatea instanţelor de judecată afirmaţiile din cadrul interviului acordat de domnul prim ministru Victor Ponta în data de 06.01.2014 vizează, în principal, următoarele aspecte:

- „condamnarea politică” a domnului Adrian Năstase şi a domnului Relu Fenechiu, precum şi lipsa de independenţă a unor judecători faţă de puterea politică;

- tergiversarea soluţionării dosarelor penale privind pe  Adrian Năstase şi Relu Fenechiu;

- pronunţarea unor soluţii diferite de către judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în aceeaşi cauză, în etape procesuale diferite.

Aspectele privind tergiversarea soluţionării dosarelor şi soluţiile diferite adoptate de judecători ai instanţei supreme au făcut obiectul verificărilor prealabile ale Direcţie de inspecţie pentru judecători, în urma cărora s-au constatat următoarele:

Dosarul nr.1919/1/2013 privind pe Adrian Năstase

Primul ciclu procesual.

Dosarul a fost înregistrat iniţial pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13.11.2006,  cu primul termen de judecată fixat la data de 14.12.2006. Au fost acordate 6 termene de judecată la care cauza s-a amânat din motive obiective şi anume:

- necesitatea asigurării dreptului la apărare (pentru acest motiv au fost acordate 3 termene de judecată);

- invocarea unor excepţii de neconstituţionalitate, urmate de suspendarea judecăţii (la termenul din 15.03.2007 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de către inculpaţi, cauza stând în nelucrare timp de 6 luni datorită suspendării judecăţii);

În primul ciclu procesual durata procedurii a fost de 1 an şi 5 luni din care 6 luni judecata a fost suspendă pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.

În al doilea ciclu procesual dosarul a a fost reînregistrat în primă instanţă pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5.05.2010, cu primul termen de judecată fixat la data de 14.06.2010. În cauză au fost acordate 30 de termene de judecată cauza fiind soluţionată în fond prin sentinţa penală nr.474/30.03.2012.

Termenele au fost acordate la un interval de 3, 7, 15 zile şi rareori 30 de zile, iar amânarea s-a dispus pentru motive obiective, respectiv:

- necesitatea asigurării dreptului la apărare (pentru acest motiv cauza s-a amânat la două termene de judecată);

- necesitatea îndeplinirii procedurii de citare cu părţile (pentru acest motiv cauza s-a amânat la două termene de judecată);

- soluţionarea cererilor şi excepţiilor invocate de părţi ;

- necesitatea audierii inculpaţilor şi a administrării probatoriului încuviinţat în cauză (pentru audierea inculpaţilor au fost necesare două termene de judecată, iar pentru audierea martorilor din rechizitoriu, a martorilor propuşi de inculpaţi, pentru administrarea unei expertize tehnice în construcţii, a probei cu expertiza criminalistică privind vocea şi vorbirea şi a probei cu expertiza contabilă, s-au acordat 16 termene de judecată).

Durata procedurii în fond, de la data primei înregistrări în sistem a dosarului – 13.11.2006 – şi până la pronunţarea sentinţei penale 474/30.03.2012, a fost de 5 ani şi 4 luni. De precizat că dosarul s-a aflat efectiv pe rolul instanţelor doar 2 ani şi 6 luni din durata totală a procedurii, din care 6 luni judecata a fost suspendă, în rest acesta fiind restituit la parchet.

Motivarea instanţei de fond s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de art. 310 alin. 2 Cod procedură penală, însă durata întârzierii a fost de aproximativ 2 luni, interval de timp pe deplin justificat de complexitatea  deosebită a dosarului ce a implicat o analiză detaliată a probatoriului administrat,  concretizată în cele peste 100 de pagini ale sentinţei penale, precum şi de deficitul de personal şi volumul mare de activitate cu care s-a confruntat Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în anul 2012.

Împotriva sentinţei penale menţionate anterior Ministerul Public a declarat recurs, la data de 03.07.2012, dosarul fiind înaintat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Departamentul Anticorupţie în vederea motivării căii de atac declarate împotriva hotărârii instanţei de fond, fiind restituit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 21.03.2013, respectiv după 8 luni de zile.

Pe durata perioadei de timp cât dosarul s-a aflat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Departamentul Anticorupţie pentru redactarea motivelor de recurs, conducerea secţiei a revenit de 10 ori cu adrese privind restituirea dosarului.

Dosarul, înregistrat în recurs pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.03.2013 a parcurs 8 termene de judecată fiind soluţionat definitiv, după o amânare de pronunţare, prin decizie.

În recurs s-a dispus condamnarea fostului premier Adrian Năstase la o pedeapsă de 4 ani închisoare .

Durata procedurii în recurs a fost de 10 luni şi s-a datorat unor cauze obiective, respectiv:

- necesitatea asigurării dreptului la apărare (pentru acest motiv cauza s-a amânat la un termen de judecată: 08.04.2013);

- soluţionarea cererilor şi excepţiilor invocate de părţi (la termenul din 3.06.2013 s-au invocat 14 de cereri prealabile, printre care excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii  de numire în funcţia de judecător, excepţia de neconstituţionalitate, cereri de întrerupere a judecăţii şi de sesizare a Secţiilor Unite în vederea schimbării jurisprudenţei, cerere de recuzare a unui judecător);

- necesitatea audierii inculpaţilor şi a administrării probatoriului încuviinţat în cauză (pentru audierea inculpaţilor au fost necesare trei termene de judecată, dat fiind şi starea de sănătate a unora dintre aceştia, iar pentru audierea martorilor, a probei cu înscrisuri cu expertiza contabilă, s-au acordat 3 termene de judecată).

- pentru susţinerea recursurilor s-a acordat un termen de judecată, iar pronunţarea deciziei penale s-a amânat la 06.01.2014.

În consecinţă, durata procedurii  în această cauză, prin raportare la data primei înregistrări în sistem a dosarului – 13.11.2006 – şi până la data soluţionării definitive prin decizia penală, a fost de 7 ani şi o lună.

Din această perioadă, dosarul s-a aflat pe rolul instanţelor doar 3 ani şi 7 luni din durata totală a procedurii, perioadă din care timp de  6 luni judecata a fost suspendată, iar pentru motivarea sentinţei de fond au fost necesare aproximativ 2 luni de zile .

De menţionat că în perioada de 3 ani şi 7 luni dosarul a parcurs două cicluri procesuale, fiind efectiv soluţionat pe fond într-un interval mai mic de 2 ani, perioadă de timp în care au fost formulate numeroase cereri şi excepţii, a fost administrat un probatoriu complex (audierea unui de 57 de martori şi efectuarea a 3 expertize tehnice de specialitate).

Raportat la complexitatea dosarului este de remarcat efortul completului de judecată care a acordat termene foarte scurte urmărind  constant soluţionarea cu celeritate a cauzei.

***

Dosarele de mare corupţie au făcut în mod constant obiectul analizei de către Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători sub aspectul duratei procedurilor judiciare.

Astfel, iniţial, dosarul a fost analizat în cadrul verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară cu privire la dosarele de mare corupţie aflate pe rolul tuturor instanţelor judecătoreşti concretizate în Raportului de control nr.2788/IJ/2241/SIJ/2011.

În acest context, până la termenul din data de 17.01.2012, dosarul  a făcut obiectul verificărilor în cadrul Raportului de control privind analiza dosarelor de mare corupţie, aprobat prin Hotărârea Secţie pentru judecători a nr.116/28.02.2012 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin aceeaşi Hotărâre s-a constatat că desfăşurarea procedurii în cauza analizată s-a făcut în limita cadrului legal prescris de dispoziţiile procedurale şi regulamentare, iar temporizarea procedurilor nu a rezultat din conduite imputabile judecătorilor cauzei, fiind determinată predominant de cauze obiective. Totodată, s-a evidenţiat efortul judecătorilor Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie  în sensul accelerării judecăţii în dosarele verificate, în condiţiile lipsei acute de judecători şi personal auxiliar, judecătorii fixând termene scurte, de o săptămână sau chiar de câteva zile, utilizând săli de judecată ale altor instanţe din Bucureşti pentru a soluţiona dosarele .

În continuare, Direcţia de inspecţie pentru judecători desfăşoară o activitate de monitorizare cu caracter permanent a dosarele de mare corupţie, aceasta fiind stabilită în planul anual de activităţi a Inspecţiei Judiciare în sensul recomandărilor cuprinse în Hotărârea Secţie pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.116/28.02.2012.

***

Dosarul privind  pe R.F. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28.06.2012, cu prim termen de judecată stabilit pentru data de 05.12.2012.

Cauza a parcurs 7 termene de judecată fiind soluţionată, după o amânare de pronunţare, prin sentinţa penală, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b si c Cod penal, pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

Termenele au fost acordate la un interval de aproximativ 1 lună, iar amânarea s-a dispus pentru motive obiective, respectiv:

- soluţionarea cererilor şi excepţiilor invocate de părţi;

- necesitatea audierii inculpaţilor şi a administrării probatoriului încuviinţat în cauză.

Durata procedurii în fond a fost de 11 luni, din care, de la data înregistrării dosarului şi primul termen de judecată, s-au scurs 6 luni.

Împotriva soluţiei au formulat recurs inculpaţii, dosarul, înregistrat la data de 11.10.2013, parcurgând, până în prezent 3 termene de judecată.

Durata procedurii de la data primei înregistrări în sistem a dosarului – 28.06.2012 – şi până la data ultimului termen acordat în cauză, respectiv 16.01.2014 a fost de 1 an şi 6 luni, perioadă în care cauza a  fost soluţionată pe fond aflându-se în prezent pe rolul instanţei de control judiciar.

Din verificările efectuate, cu privire la aspectele semnalate referitor la activitatea judecătorilor nu au rezultat indicii privind nerespectarea, din motive imputabile, a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor menţionate,  măsurile luate de instanţă fiind motivate de necesitatea lămuririi cauzelor sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea asigurării aflării adevărului, cu respectarea rolului activ ( art. 3 şi 4 Cod procedură penală).

Împrejurarea că, in faze procesuale diferite judecătorii pronunţă soluţii diferite argumentate juridic (achitare/condamnare), este de esenţa jurisdicţiei, acesta fiind unul dintre rolurile controlului judiciar exercitat, ca urmare a promovării căilor de atac prevăzute de lege, nefiind de natură a pune în discuţie independenţa acestora.

Totodată, verificările efectuate au relevat faptul că judecătorii care au pronunţat sentinţa penală nr. 474/30.03.2012 (dosarul  nr.3862/1/2010) nu au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunţat decizia penală nr. 1/06.01.2014 (nr.1919/1/2013).

Competenţa privind soluţionarea unor anumite tipuri de cauze penale în primă instanţă şi ca instanţă de recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este stabilită de normele procedurale, respectiv de art.29 Cpp, astfel încât participarea judecătorilor Secţiei Penale, în completuri cu compunere diferită, la soluţionarea cauzei anterior analizate constituie o  obligaţie profesională.

Este adevărat că, unii judecători învestiţi cu soluţionarea recursului au formulat cereri de abţinere, parte din ei fiind şi recuzaţi de părţile din proces, cererile fiind  soluţionate în sensul respingerii, însă, în lipsa unor hotărâri care să constate incompatibilitatea acestora de a participa la judecarea cauzei, judecătorii nu se puteau retrage de la judecată, având în vedere principiile care guvernează repartizarea aleatorie a cauzelor.

*         *         *

            2. Aspecte rezultate din verificarea prealabilă de competenţa Direcţiei pentru procurori din cadrul Inspecţiei judiciare

Verificările efectuate au vizat dosarele înregistrate la Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie au fost identificate un număr de 40 dosare vizând instituţii şi/sau persoane menţionate în interviu.

Dintre aceste dosare un număr de 27 dosare sunt soluţionate iar un număr de 13 dosare sunt în curs de soluţionare.

La Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie au fost identificate un număr de 8 dosare din categoria celor menţionate în interviu,

La Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au fost identificate un număr de 7 dosare din categoria celor la care se face trimitere în interviu,

La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost identificate 28 dosare.


Inspectorii judiciari au concluzionat următoarele:

1) Au fost identificate 83 dosare din categoria celor menţionate în interviu, un număr de 63 dosare fiind soluţionate iar 20 fiind în lucru;

2) Au fost identificate trei dosare la Direcţia Naţională Anticorupţie în care nu au fost efectuate actele premergătoare.

3) Toate dosarele au fost înregistrate ca urmare a unor sesizări efectuate potrivit art. 221-222 Cod procedură penală de persoane fizice sau juridice identificabile ori ca urmare a sesizării din oficiu a unităţilor de parchet şi vizează fapte concrete sancţionate de Codul Penal;

4) Verificările întreprinse nu au relevat date ori indicii că dosarele au fost înregistrate ca urmare a unor solicitări formulate altfel decât în modalităţile prevăzute de lege .

*           *           *

Cadrul legal intern care defineşte independenţa sistemului judiciar şi limitele libertăţii de exprimare; Argumentarea soluţiei propuse de către Inspecţia Judiciară Plenului Consiliului

Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit art. 30 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, are dreptul şi obligaţia de a apăra magistraţii împotriva oricărui act care le-ar afecta independenţa sau imparţialitatea, ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Din analiza declaraţiei şi a punctului de vedere exprimat de premierul României, domnul Victor Ponta, în cadrul ediţie speciale din data de 06.01.2014 la emisiunea “Ora de vârf „ difuzată de postul de televiziune România TV, pornind de la decizia penală nr. 1/06.01.2014, pronunţată de completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că acestea pun în discuţie, limitele discursului politic în raport cu autoritatea judecătorească.

Articolul 1 pct. (4) din Constituţia României consacră expres principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească.

Potrivit acestui principiu raporturile dintre legislativ, executiv şi puterea judecătorească sunt condiţionate de respectarea principiului independenţei magistraţilor şi supunerii lor numai legii, prevăzut de art. 123 din Constituţie.

Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite de art. 124 alin. 3 din Constituţie, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Unul dintre aceste principii vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova şi proteja independenţa judecătorilor. Conţinutul acestui principiu constă în obligaţia executivului şi legislativului să se abţină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independenţa judecătorilor.

Independenţa magistraţilor nu constituie doar o garanţie a statului pentru înfăptuirea justiţiei, ci în egală măsură, un drept şi o obligaţie a magistraţilor. Independenţa este privită ca „atribut al funcţiei, care îi permite judecătorului să acţioneze în realizarea actului juridic şi, mai ales, să decidă doar în baza legii şi a propriei conştiinţe, fără nici o subordonare sau influenţă”.

Potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmaţii aduce inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.

*         *           *

Inspectorii judiciari au constatat că, prin afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii în discuţie, liderul politic a depăşit limitele admisibile ale discursului public politic, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră libertatea de exprimare.

Prin opiniile exprimate de primul ministru în exerciţiu, în cadrul emisiunii din data de 06.01.2014 difuzată de postul de televiziune România TV, în sensul că domnul Adrian Năstase  „este un condamnat politic”,sau comparaţia de genul „cred că din punct de vedere politic cazul Adrian Năstase este perfect comparabil cu cazul Iulia Timosenko” ori „domnul Fenechiu n-ar fi fost condamnat niciodată, dacă nu era ministru în Guvernul USL”  s-a creat impresia publică că activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se desfăşoară cu încălcarea principiului legalităţii procesului penal, consacrat de art. 2 Cod procedură penală, potrivit căruia, organele judecătoreşti trebuie să respecte drepturile procesuale ale parţilor şi să le asigure exercitarea lor.

Totodată, prin afirmaţia liderului politic „… este o justiţie generalizată şi greşită (...) dar cred că unul din obiectivele strict personale ale lui Traian Băsescu a fost acela de a...din 2005 încoace, de~a-şi doborî prin alte metode decât cele politice principalul adversar” s-a indus ideea că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie răspund la comenzi politice, respectiv că justiţia penală în procesul ce-l viza pe fostul prim ministru Adrian Năstase, se face cu încălcarea principiului egalităţii părţilor în procesul penal, ca element esenţial al dreptului la un proces echitabil.

Afirmaţia nereală potrivit căreia „dacă aceiaşi judecători de la Curtea Supremă în unanimitate te achita, după care aceiaşi te condamna e o chestie ciudată” are drept efect dezinformarea opiniei publice cu privire la modul de funcţionare a sistemului judiciar, cu un impact profund negativ asupra justiţiabililor, de ­natura a le afecta încrederea în actul de justiţie şi de a amplifica nemulţumirile care, de altfel, sunt inerente în procedura judiciară.

Discursul public al primului ministru Victor Ponta, potrivit căruia, justiţia este influenţată de factorul politic şi că se află în faţa unei hotărâri judecătoreşti politice, respectiv o hotărâre fără fundament, fără probe doveditoare, are rolul de a submina autoritatea judecătorească şi de a aduce atingere independenţei sistemului judiciar.

Inspectorii judiciari au precizat că verificările efectuate nu au relevat temporizarea procedurilor judiciare în cauzele analizate din motive imputabile instanţei iar afirmaţiile de tipul celor exprimate în cadrul emisiunii din data de 06.01.2014, concretizate în aprecieri negative cu privire la activitatea de judecată, sunt de natură a încălcata limitele libertăţii discursului politic în raport cu activitatea magistraţilor şi aduc atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat cu consecinţa afectării independenţei sistemului judiciar.

Deşi în cadrul interviului, primul ministru al României se referă în mod expres la activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inspectorii judiciari au apreciat că, afirmaţiile la adresa instanţei supreme afectează, în mod direct, întreg sistemul judiciar, dată fiind poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vârful ierarhiei instanţelor judecătoreşti.

Totodată, s-a apreciat că afirmaţiile domnului  Victor Ponta făcute în cadrul emisiunii „ Ora de vârf” la postul România TV din data de 6 ianuarie 2014, au afectat imaginea şi independenţa procurorilor din cadrul D.N.A, fiind de natură să contribuie la pierderea încrederii cetăţenilor în actul de justiţie prin acreditarea ideii că dosarele penale sunt înregistrate la comanda unor persoane cu putere de decizie din mediul politic, sau că soluţionarea unor dosare este tergiversată, deşi există probe suficiente pentru finalizarea lor.

În raport de aspectele analizate inspectorii judiciari au considerat că, prin afirmaţiile emise în spaţiul public, a fost afectată nu numai imaginea unei instanţe judecătoreşti sau a unor parchetelor vizate, ci şi imaginea sistemului judiciar în ansamblul său, în acest sens fiind şi practica Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, concretizată prin Hotărârile nr. 724 din 27 iunie 2013, nr. 813 din 18 septembrie 2012  şi  nr. 816 din 18 septembrie 2012.

*         *          *

Luând în considerare toate aspectele prezentate în raportul Inspecţiei Judiciare, şi conexând la acesta solicitarea domnului judecător Ionuţ Matei, vice preşedinte al ÎCCJ, referitoare la afirmaţiile  domnului Dan Şova, difuzate de postul de televiziune DIGI 24, la data de 14 ianuarie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile domnlor Victor Ponta, primul ministru al României şi Dan Şova, ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Național și Investiții Străine prin natura şi impactul lor asupra opiniei publice, au produs o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cu consecinţa scăderii încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar şi, implicit, a afectării independenţei acestuia.

Plenul Consiliului a decis că cererile de apărare a independenţei sistemului judiciar formulate de Secţia pentru judecător, respectiv, pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi solicitarea vicepreşedintelui  ÎCCJ sunt  întemeiate şi a procedat la admiterea acestora.