ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Într-o emisiune difuzată de Digi24, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a afirmat corect că problema ridicării unei moschei în București este de fapt o problemă juridică ce are legătură directă „cu Guvernul, care dă aprobările”.

Totuși nu sunt de acord cu domnul Vasile Bănescu cum că această problemă nu vizează și Biserica Ortodoxă, respectiv creștinii ortodocși din această țară.

Concret, finanțarea este asigurată de către statul turc iar statul român a furnizat terenul de 17.000 de metri pătrați. „Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană" a afirmat muftiul Iusuf Murat. Tot aici se va ridica și un centru musulman ce va avea săli de curs și o instituție de învățământ cu  capacitatea de 6.000 de studenți anual.

În primul rând nu există o coerență logică din punct de vedere demografic: într-un oraș cu 10.000 de musulmani, în care funcționează 17 moschei, este proiectată una dintre cele mai mare moschei din Europa. Practic în București o moschee deservește acum în medie 588 de credincioși musulmani.

Pentru comparație, în 2014 în București existau 248 de locașuri de cult ortodoxe. Puțin mai multe decât cele 200 de biserici numărate de englezul James William Ozanne în 1870. Doar că atunci Bucureștiul avea 244.000 de locuitori iar în momentul de față o biserică ortodoxă deservește în capitală peste 6000 de creștini ortodocși.

Proiectul de acum este de departe neadecvat situației demografice din București. Ar putea fi interpretată de asemenea ca o tentativă de prozelitism având în vedere disproporțiile sociologice ori acesta este interzis de legea cultelor. Este o mare diferență între momentul 1913, când Carol I a inaugurat Moscheea din Constanța și momentul de acum, moscheea se adresa atunci unei nevoi reale a unei comunități de români din Constanța.

În al doilea rând problema ridicării moscheii a venit ca ceva extrinsec, neînțeles, ce a tulburat pacea socială despre care vorbea domnul președinte Klauss Iohannis. A semănat mai degrabă cu o directivă a corectitudinii politice. Inițiativa construirii unei moschei de mari dimensiuni în sectorul 1 al Bucureștiului ar fi trebuit să plece de la o nevoie reală a comunității de aici, nu combinată cu problema migrației sau cea a multiculturalismului.

Pe aceeași frecvență s-a exprimat și istoricul Neagu Djuvara care a vorbit despre o identitate asumată de România: "Eu consider că este absolut inadmisibil ca o țară care sute de ani a luptat împotriva instalării unor elemente religioase musulmane să fie cea care să devină un centru de răspândire a islamului. E absolut de neconceput”.

Față de teritoriile de la sud de Dunăre, unde imperiul otoman a impus ca toate locașurile de cult creștin să fie mici, fără turlă și eventual îngropate pentru a nu concura geamiile turcești, la nord de Dunăre în tot evul mediu a fost interzisă ridicarea de moschei iar bisericile se adaptau funcțiunii lor specifice. Țările române au constituit Bizanțul de după Bizanț, cum spunea Nicolae Iorga, fiind un sprijin real pentru toți creștinii din Balcani. Matei Basarab a finanțat ridicarea de biserici în Vidin și Șistov din Bulgaria și  a ridicat  în Valahia nu mai puțin de 46 de biserici și mănăstiri din piatră, de la Măxineni din Câmpia  Bărăgan până în  Sadova din Oltenia.

Vremurile au trecut și consider că astăzi nu au rămas resentimente, dovadă fiind prietenia dintre comunitățile de români și cele de turci sau tătari din Dobrogea.

În acest context ar trebui să existe termeni de  reciprocitate, o corespondență față de terenul de 17.000 de metri pătrați furnizat de statul român în centrul capitalei. Și de asemenea o corespondență la nivel de intenție. Premisele sunt încurajatoare având în vedere că Turcia a eliberat în 2015 prima autorizație de construire a unei biserici în Istanbul, de la reforma lui Attaturk până în prezent.

Pe locul unde Constantin Brâncoveanu și fii săi au fost decapitați s-a ridicat o mică troiță. Cuminte ar fi ca pe malul Bosforului să se ridice în replică un altar creștin de aceleași dimensiuni, în amintirea a ceea ce s-a întâmplat odată. O catedrală ortodoxă lângă vechiul palat Topkapi ar fi un gest de respect, reparator.

O moschee în București ar trebui construită în dimensiuni adecvate și doar cu condiția ridicării unei catedrale simbol de proporții similare în Istanbul. Cele două edificii ar putea fi astfel capete de pod pentru vremuri mai bune, poate la fel de frumoase ca frăția românilor din Dobrogea.

(Articolul a fost publicat pe blogul avereabisericii.ro )