27 septembrie 1952 – execuția învățătorului Ion Pridon, conducătorul unuia dintre cele mai importante grupuri ale sprijinitorilor luptătorilor din rezistența armată anticomunistă din Munții Făgăraș

Motto: "Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români” (Ion Gavrilă Ogoranu)

Învățătorul Ion Pridon s-a născut în 13 ianuarie 1899, în satul Părău, județul Brașov, din părinții Gheorghiță și Magdalena, țărani simpli, de la care a învățat cele mai de preț lucruri: credința, dragostea de neam, onoarea și demnitatea. A fost dascăl a 25 de generații de elevi, mulți dintre elevii săi ajungând medici, profesori, ingineri etc.

Ion Pridon a luptat ca voluntar în primul război mondial pentru Marea Unire și apoi în cel de-al doilea război mondial, ajungând la gradul de căpitan.

După ocuparea țării de către bolșevici, învățătorul Pridon se dedică cu totul luptei de rezistență armată anticomunistă din Munții Făgărașului. A înființat, în partea de răsărit a Țării Făgărașului, împreună cu studentul Marcel Cornea, învățătorul Ioan Boamfă, Ioan Buta și cu mai mulți țărani, organizația "Vultanul”, care avea ca scop fundamental lupta împotriva ocupației ateo-bolșevice. Este știut că fără sprijinul țăranilor, luptătorii din munți nu ar fi putut rezista. Peste 10.000 de țărani din Țara Făgărașului au fost arestați sau anchetați pentru gesturile lor creștinești față de luptătorii din munți: fie că au dat o bucată de pâine sau un pumn de mălai, o șubă sau o pereche de bocanci, o cană de lapte pruncului rămas al nimănui, fie că au oblojit o rană sau au găzduit în șură vreun luptător.

 

În noiembrie 1950, Marcel Cornea coboară din munți spre a se sfătui cu învățătorul și comandantul Ion Pridon, în satul Părău. Deși tânărul luptător insistă să nu intre în casă, pentru a nu face necazuri învățătorului, Omul Pridon nu concepe să-l găzduiască în șură, ci îi deschide larg ușa casei. În noaptea de 15-16 noiembrie 1950, în urma unor trădări, se declanșează ample acțiuni ale Securității de capturare a mai multor luptători anticomuniști adăpostiți în satele Părău, Mândra, Toderița și Râușor. În casa învățătorului Pridon va fi ucis primul luptător din munți, studentul Marcel Cornea. Alături de el a fost rănit un alt luptător anticomunist, Virgil Radeș.

În 1950, învățătorul Ion Pridon este arestat, iar în 1951 este condamnat la moarte. În timpul detenției are un comportament de înaltă ținută morală. Nu trădează pe nimeni, nu divulgă niciun nume, își asumă întreaga responsabilitate a acțiunilor grupului "Vultanul”. În 27 septembrie 1952 este ucis, în lanțuri fiind. Familia i se risipește (soția moare la scurt timp, iar fiicei i se pierde urma prin lumea largă). O placă memorială așezată de colegii săi de suferință pe zidul casei în care a locuit amintește de acest mare luptător pentru România.

Spunea mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu că "rezistența din munți este un cavalerism românesc care va trece în legendă”. Iar România a avut, și nu puțini, luptători pentru libertatea, demnitatea și onoarea românească. Suntem singura țară ocupată de bolșevici în care a existat un fenomen atât de amplu al rezistenței armate anticomuniste manifestat în toți munții României, pe durata unui deceniu.

Crina și Florin Palas