ascultă articolul

Haosul care a pus stăpânire în ultimele săptămâni pe Irak, prin teroarea impusă de gruparea jihadistă Statul Islamic pentru Irak și Levant(SIIL), nu este doar rodul strategiilor falimentare ale Washingtonului în această țară și în regiune, ci și al politicii Turciei. Al dorinței premierului turc Recep Tayyip Erdogan ca țara sa să devină - în cazul slăbirii Siriei, confruntată cu un conflict sângeros încă din 2011- o super-putere în regiune, din punct de vedere politic, ideologic și militar. Toate acțiunile Ankarei de demonizare a președintelui sirian, de încurajare și înarmare a jihadiștilor sirieni se întorc acum ca un bumerang împotriva Turciei.

Implicarea Turciei în conflictul din Siria, stat considerat un nod strategic pentru interesele țărilor arabe din regiune și ale marilor puteri occidentale, este arhicunoscută. Prin vocea premierului Tayyip Erdogan, Ankara a fost unul dintre susținătorii cei mai vocali ai insurgenților ce luptă de trei ani împotriva regimului Bashar al-Assad. Premierul turc nu a încetat să acorde sprijin insurgenților sirieni nici în ultimul ceas, deși era conștient că fundamentaliștii pe care îi antrena și aproviziona cu arme și care făceau cu regularitate ”naveta” între Turcia și Siria transformaseră țara vecină într-o baie de sânge.

SIIL și ostaticii din Mosul

Bătălia dusă în prezent în Irak de forțele militare guvernamentale cu jihadiștii SIIL a readus în prim-plan consecințele politicii Turciei de sprijinire a insurgenților sirieni. Exemplul cel mai bun e criza ostaticilor de la Mosul, din 11 iunie, când peste 80 de oameni, majoritatea turci, inclusiv un diplomat turc, au fost luați ostatici, la consulatul Turciei din orașul irakian Mosul, de către islamiștii grupării Statul Islamic pentru Irak și Levant. Cazul a redeschis subiectul legăturilor ”primejdioase” ale regimului de la Ankara cu facțiunile islamiste și jihadiste, pentru zdrobirea președintelui sirian Bashar al-Assad. Site-ul France 24.com citând ziarul turc Hurryet, a vorbit despre documente deținute de opoziția turcă, ce dovadesc ajutorul dat de Ankara jihadiștilor din Siria. Opoziția turcă a acuzat, în repetate rânduri, guvernul, că protejează, în tabere, milițiile sunnite ce au legături cu organizații apropiate Al-Qaida, printre care și SIIL, permițând jihadiștilor să recruteze mii de combatanți, riscând viețile a mii de sirieni care trăiesc la granița dintre cele două state. Printre cei ajunși în solda SIIL, care combat acum în Irak, s-ar număra și mii de turci.

Sprijin complet pentru jihadiștii sirieni

Este vorba de o circulară emisă trimisă de fostul ministru de Interne guvernatorului regiunii Hatay, aflată la granița cu Siria, prin care autoritățile locale erau îndemnate să ajute insurgenții Frontului al-Nusra, una dintre principalele grupări jihadiste din Siria, alături de SIIL. În document se amintea că provincia Hatay are o importanță strategică la granița dintre Turcia și Siria, iar sprijinirea logistică a grupărilor islamiste, antrenarea lor și tratarea răniților ”vor fi asigurate” de cei din această regiune. În paralel, pe rețelele de socializare au curs fotografii care arătau buna colaborare dintre responsabili turci și lideri ai grupării Statului Islamic din Irak și Levant. Chiar dacă guvernul Erdogan a negat aceste acuzații, criza din Mosul a demonstrat erorile comise de Cabinetul său în cazul dosarului sirian.

Erdogan schimbă foaia

Acuzat de autoritarism și limitarea unor libertăți fundamentale, Erdogan nu a ascuns că ar vrea să candideze la alegerile prezidențiale din august. Criza din Mosul i-a făcut pe mulți să se întrebe de ce această acțiune în forță a jihadiștilor împotriva consulatului turc, în condițiile în care Ankara le-a fost cea mai bună proptea. Potrivit unor observatori, ar fi vorba de un mesaj transmis de gruparea SIIL guvernului de la Ankara, care, în ultimele săptămâni, și-a schimbat atitudinea în cazul conflictului sângeros din Siria. Concret, la începutul lunii, Turcia a trecut pe lista organizațiilor teroriste care au legături cu Al-Qaida în Irak inclusiv SIIL și Frontul Al-Nusra, una dintre cele mai puternice forțe de luptă împotriva lui Bashar al-Assad. Măsura lui Erdogan a fost văzută ca o recunoaștere a eșecului guvernului de la Ankara în dosarul sirian. În plus, așa-numită ”Axa sunnită” împotriva Siriei, din care făceau parte Turcia, Egiptul, Arabia Saudită și Qatar s-a destrămat, neatingându-și scopul, de dărâmare a regimului Bashar al-Assad.

Siria, miza interselor geostrategice turce

În spatele crizei siriene au stat și stau interese geostrategtice ale statelor din Orientul Mijlociu și marilor puteri occidentale, în frunte cu SUA și Rusia. În special după descoperirea, în 2010, în Mediterană, a unei pungi imense de hidrocarburi, în Bazinul Levantin, regiune considerată un nou Golf Persic. Siria are o poziție strategică, iar deschiderea la Marea Mediterană au transformat-o într-o „intersecție" energetică pentru petrolul și gazele transportate din Irak și Iran către Europa. Cu puțin timp înainte de izbucnirea conflictului din Siria, Damascul, alături de Iran și Irak au semnat un acord trilateral de zece miliarde de dolari, pentru construirea, până în 2016, a conductei de gaz Pipelineistan. Prin ea urmau să fie transportate cu 30% mai multe gaze decât erau prevăzute în proiectul UE, Nabucco. Analiștii au spus că acest joc strategic ar fi fost pus la cale de Bashar al-Assad, iar Turcia era lăsată pe-afară, fiind ocolită de conducta „islamică" de gaze. Un motiv suficient de puternic pentru ca Erdogan, care visa ca țara să devină locul în care să se unească toate conductele care leagă Rusia, Iran, Irak, Siria, Asia Centrală și Bazinul Mării Caspice, de Europa, să-l vadă pe Bashar al-Assad drept un inamic.