Se pare că avem cu toții o problemă: ne concentrăm greu pe conținut mizând mai degrabă pe efectul de halou al celui ce transmite mesajul.

Efectul de halou este acea cale prin care conferim unei persoane sau instituții niște calificări pe care, în fapt, nu putem verifica dacă le are. Spre exemplu, un sportiv cu o carieră impresionantă va fi întotdeauna invitat să își spună părerea cu privire la o sumedenie de subiecte aflate în afara ariei lui de pregătire. Unele pot fi chiar fondate însă altele sunt pur și simplu niște păreri pe care fanii lui și le pot însuși ca fiind adevăruri absolute.

Saptamanile indragostitilor: 2-15 februarie. Toate ofertele

Un alt bun exemplu este acela în care revistele glossy vorbesc zi de zi despre tot felul de soluții miraculoase făcând aluzie la știință, însă în realitate articole poate scrie oricine, tratate de știință mai puțin. Însă noi nu vrem să citim știință, ci vrem să citim paginile ușor superficiale umplute de imagini persuasive. Efectul de halou poate merge și în sens invers, oricât de real sau important poate fi un subiect, să nu îl putem accepta în adevarată lui însemnătate doar pentru că ne povestește despre el o persoană sau instituție pe care o respingem.

Problemele CINE/CE apar de altfel în toate aspectele vieții sociale de zi cu zi. Deși cunoaștem cu toții sloganul “cu televizorul ați mințit poporul” și în fapt cunoaștem foarte bine nivelul la care se practică jurnalismul, tot mai greu ne putem contrazice cu informațiile provenite pe canalele media. Uneori te sună apropiații să îți spună că au aflat ceva despre tine de la televizor și deși le explici că informația este eronată, parcă totuși au o urmă de îndoială, căci totuși “a zis la tv”.
Două subiecte aș dori să abordez cu privire la acest CINE spune CE:
Religia în școli și Angelina Jolie.

Și mă explic:

Citesc toate comentariile înverșunate cu privire la subiectul religiei. Citesc și desprind un anumit lucru: oamenii care susțin acest proiect nu vor de fapt să nu se facă religie în școli, ei vor să se facă anti-religie.

Și argumentez:

Patru copii născuți în trei țări diferite. Cel puțin cinci școli internaționale schimbate. Cei mai buni prieteni ai copiilor: budiști, islamiști, catolici, hinduiști, ortodocși, fără religie. În toate aceste țări și școli în care am mers oamenii respectau nu doar religia ta ci și toate celelalte religii. O respectau atât de mult încât îți găteau diferit dacă mergeai în vizită, căci poate nu mâncai ceea ce mâncau ei și te încurajau să îți spui propria rugăciune la masă. O respectau atât încât puteai să ceri miercuri și vineri meniu de post la școală. În țară găsești oameni care se ceartă cu tine cu privire la credința ta, care este de fapt și a lor, dar numai în anumite zile: la nunți, botezuri, înmormântări, onomastici și câteodată de Paști ori Crăciun câteva minute. Dacă îți faci cruce la masă déjà este șocant iar dacă te duci duminica la Liturghie trebuie musai să fii…”special”.

Copiii se ceartă la școală, cei ce nu cred cu cei ce cred, primii încercând să îi convingă pe cei din urmă cât de tare se înșeală. Copiii care cred nu prea abordează practicile îndocrinatoare. Care dintre cele două categorii vorbește fără să poarte povara părinților pe umeri? Poate cei care au simțit în sufletul lor, poate li s-a întâmplat o minune în care cred. Dacă nu ți s-a întâmplat nimic nu prea ai ce povesti. La ai mei li s-au întâmplat, ca fapt divers…

Așadar, care dintre țările astea puternice care domină ori sperie lumea azi, deopotrivă pozitiv și negativ, care dintre ele s-a dezis de religia ei? Care dintre acestea își mătură sub preș credința pentru a da cale liberă altor religii, prețuindu-le sau respectându-le mai mult decât pe cea proprie?! Ciudat, nu prea am văzut, mai mult decât atât, cam toți cei care își respectă religia, își respectă și țara și tot cresc demografic vorbind.

Să înlocuim religia cu istoria religiilor este foarte bine, poate așa vor afla și părinții mai multe fapte reale din toate religiile în general, dar și din creștinism și din ortodoxie. Va fi o cale bună de a cunoaște și a compara. Și de a învăța ce este respectul pentru o credință. Așa o vor respecta mai mult pe a lor, căci vor compara ce și cum, aspecte legate de vechime, de autenticitate, izvoare etc. Dar dacă vrem anti-religie asta nu va aduce nimic, decât poate grăbirea procesului de auto-nimicire a acestui popor care este clădit într-un anumit fel, pe o anumită bază. Bombardarea fundației oricărei construcții duce la prăbușirea ei.

Este un tip interesant, Savastie Baștavoi, care spune în una din cărțile sale câte ceva despre toate epocile cu privire la culturi și credințe. Povestește la un moment dat despre ce se întâmpla în grădina lui Confucius. Dacă ești ateu sau doar anti-ortodox, poate fi o soluție bună să te educi sau să îți educi copiii în acest spirit confucianist. Asta după ce taci complet un anumit număr de ani…căci așa e procedura. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât cred că este foarte bine să învățăm istoriile religiilor și apoi să comparăm cu zilele și experiențele noastre.

Angelina Jolie…este superbă, o iubim cu toții. Ați văzut filmul regizat de ea? Este acum pe ecrane. “Unbroken” Cel mai puternic mesaj de credință pe care l-am văzut în cinematograf în ultimii ani. Eu personal, cred că alții au văzut mai multe. În cinematograf la Mall, cu bilete la orice oră, propus parcă și la Oscar. Este o imagine cu băiatul ăla superb din film chiar pe afiș. Este un moment de sacrificiu, mărturisire, credință, putere venită în mod miraculos de undeva de dincolo de ființa lui, iar umbra lui formează o cruce. Filmul acesta m-a dus imediat cu gândul la toți băieții frumoși ai țării pieriți în închisorile comuniste. Să vă uitați la fotografiile lor., la fotografiilor alor noștri. Și apoi să vă uitați ce actori a ales Angelina pentru acest film, deloc întâmplător.

Cât privește povestea puștiului în lungul său drum întru devenire, este exact povestea aceea a omului care poate să cadă și să se ridice incredibil de mult, ca și cum ar fi două ființe diferite într-o viață. Cine nu a cunoscut astfel de oameni în viața lui are noroc să poată vedea astfel de filme și să citească despre ai noștrii. Noroc cu Angelina că am putut vedea un astfel de film, tinerii regizori de pe la noi se chinuie de ani de zile să facă diferite filme pe aceeași temă însă probabil nu au găsit încă persoana care să le aducă acel efect de halou pozitiv de care au nevoie pentru ca toți oamenii să audă, să vadă și mai apoi să vorbească doar despre asta.

Căteodată putem să ne bazăm pe CINE însă de cele mai multe ori esența stă în CE.

2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.