Vasile Ilinca, fost asistent medical, povestește, pentru Revista „Leacuri Rețete Mănăstirești”  cum a fost vindecat de cancer, de către Sfânta Cuvioasă Parascheva, prin intermediul unui „curent” care i-a trecut prin mâna dreaptă.

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Există un loc în Moldova despre care se spune că este puternic din punct de vedere spiritual. Rugăciunile se rostesc fără întrerupere aici de 370 ani, dar  românii au ridicat biserici şi i le‐au închinat chiar înainte de a fi fost adus trupul neputrezit al Sfintei Parascheva la Iaşi.

„Acum circa douăzeci de ani, exact cam în primele zile ale lui septembrie, mi‐a apărut o tuse iritativă şi aveam senzaţia că am în gât un fragment de frunză de vie sau de varză de la o sarma. I‐am spus soţiei şi soţia a spus: «Dragă, du‐te la orelist!».

Duminică s‐a accentuat tot tabloul clinic şi a trebuit să plec la Iaşi imediat, cu bilet făcut. Neavând maşină, am ajuns târziu în Iaşi. Când am ajuns acolo, în jur de ora amiezei, i‐am spus soţiei: «Dragă, eu nu merg la spital întâi, eu mă duc la Sfânta Parascheva». Zice: «Şi eu m‐am gândit la fel». Zis şi făcut, m‐am dus la Mitropolie.

Când am ajuns în uşă, capacul la Sfântă era tras. Zic în gândul meu: «Nu este bine, dacă este aşa». Dar m‐am dus şi, cu nevrednicie, m‐am rugat la Sfântă aşa cum am ştiut. Am spus tot ce am ştiut: Tatăl Nostru, Crezul, rugăciune pentru Sfânta Cuvioasă. Puteam să îi spun părintelui care era de serviciu acolo: «Părinte, deschide un pic capacul, că mă duc în spital» – dar nu mi‐a venit în minte. Când să mă scol, vine un cetăţean: «Părinte, te rog frumos deschide capacul!». «Frate dragă, la ora patru» – a spus părintele. «Părinte, eu plec cu trenul şi nu pot, plec acum». A deschis capacul părintele, dar eu am rămas aşa... Mă uitam când la părintele, când la... Zic: dar eu de ce stau aşa? M‐am dezmeticit imediat şi am făcut o cruce mare: «Sfântă Cuvioasă, te rog frumos ajută‐mă în pasul acesta greu pe care trebuie să îl trec». Am pus mâna stângă la mâna Sfintei şi mâna dreaptă la capul Sfintei. La mâna stângă totul era normal, dar prin mâna dreaptă mi‐a trecut un curent de 220 de volţi socotit nemăsurat. Mâna uite aşa îmi tremura şi m‐am speriat, bineînţeles.

În timpul ăsta, părintele îmi zice: «Frate, trage de pârghie capacul la sicriul Sfintei». Mâna dreaptă nu a mai răspuns la comandă. Am încercat să ridic, nu am putut. Mâna stângă a mers şi am tras capacul. Am căzut înapoi în genunchi şi tot ce am ştiut eu am spus în rugăciunile respective.

Soţia îmi zice: «Hai să mergem!». I‐am făcut semn cu mâna stângă să stea liniştită un pic. Am spus încă o dată rugăciunile care trebuie şi am rugat‐o frumos pe sfântă să mă ajute că eu sunt păcătos, dar puterea lui Dumnezeu şi a sfinţilor este mare. Am plecat. Pe drum, îi spun soţiei ce am păţit. Zice: «Măi, asta este o minune!»”.

„Miercuri dimineaţă am fost în clinică şi primul pe mine m‐a luat. Se uită profesorul în gâtul meu: «Da, într‐adevăr, este diagnosticul de la Roman: papilom masiv în infrafaringe, pe peretele posterior». «Domnule profesor» – m‐am trezit repede – «dacă nu vă supăraţi, pot să fiu operat chiar de dumneavoastră?». «Da, dar nu mâine. Poimâine». Toate mergeau, aşa, într‐un ritm alert. Şi zic: «Pot să mă duc acasă?». «Nu, rămâi aici». M‐a şi internat pe loc.

Joi dimineaţă, când a venit, a venit cu toată suita de doctori, asistenţi şi studenţi. Şi zice: «Iată, la domnul în infrafaringe se află o tumoră gigant». Şi a început să le explice studenţilor. Şi la un moment dat spune: «Stai‐stai, că de ieri până astăzi formaţiunea s‐a modificat! Partea aeriană nu mai este, a rămas doar baza!». Şi am stat atunci şi m‐am gândit: păi cine a putut să facă modificarea? Numai curentul din sfântă, că altceva... Nu am scuipat nimic, nu am simţit că aş fi înghiţit ceva, nimic.

A venit ziua următoare, vineri. Am făcut anestezie cu cocaină. S‐a uitat doctorul în gât, a tras o dată cu pensa aceea, a mai tras o dată... parcă a tras cu pistolul – aici este o legătură între zona respectivă şi ureche, care poate să dea zgomotul ăsta de împuşcătură. A treia oară zice: «Dar nu mai este nimic!». Ei, atunci nu am mai crezut că nu mai este chiar nimic.

Foarte greu de tratat sunt cadrele sanitare, pentru că ştiu evoluţia bolilor şi dacă la anumite afecţiuni le spui că nu mai este nimic, nu te cred. Ştiţi?
A doua zi, sâmbătă, mi‐a dat drumul acasă: «Te duci acasă. Vii peste zece zile, când vine rezultatul de la biopsie». Când m‐am întors, acolo, pe masă, era un vraf de registre. Zice: «Pe ce nume?». «Ilinca Vasile». Zice: «Aici scrie aşa: Sub un aspect papilomatos, se constată elemente de angiom capilar – la biopsie. Nu este nimic, totul este bine».

Am venit înapoi la Roman, am mai făcut controale. Nimic, totul era normal. Deci, cine mi‐a distrus partea aeriană a tumorii şi baza tumorii decât Sfânta Parascheva? Asta a fost atunci şi am povestit la multă lume şi la părinţi.

Au trecut 20 de ani – am peste 75 de ani, m‐am pensionat de 15 ani – şi nu am mai avut nimic niciodată. Cred ce a spus un călugăr bătrân de la Slătioara: «Locul ăsta unde e Cuvioasa e exact cum te‐ai duce la Muntele Athos. Nu mai umblaţi prin alte locuri să căutați mângâiere...!». Şi el vine de acolo şi ia binecuvântare de la Cuvioasa, aşa e de sfânt locul ăsta aici”.

Articolul integral, „Minunile Cuvioasei Parascheva” poate fi citit în ediția tipărită a Revistei „Leacuri & Rețete Mănăstirești”, disponibilă în rețelele de distribuție și pe site-ul sophia.ro. Costul revistei este de 8,9 lei.