ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pretinsa acțiune recentă a FBI de dejucare a unui atentat terorist trebuie privită cu scepticism, afirmă siteul Firstlook.org.

Departamentul de Justiție al Statelor Unite a transmis, miercuri, un comunicat de presă în care își trâmbițează cea mai recentă victorie constând în dejucarea unui atentat terorist care [se presupune că] ar fi urmat să aibă loc pe plan intern, anunțând că „Forţele Întrunite pentru Operațiuni Speciale împotriva terorismului au arestat un bărbat din Cincinnati acuzat că a plănuit un atac împotriva Capitoliului Statelor Unite și uciderea unor oficiali guvernamentali.Presupusul terorist este Christopher Cornell(foto), în vârstă de 20 de ani, care nu era angajat, stătea în casă, își petrecea majoritatea timpului jucând jocuri video în dormitorul său, încă se adresează mamei sale cu „mami” și își considera pisica cel mai bun prieten; a fost caracterizat ca fiind „un elev obișnuit” și „liniștit, dar nu excesiv de rezervat”, de directorul liceului local pe care l-a absolvit în 2012.
În declarația sub jurământ depusă de agentul FBI de investigații se precizează că Cornell a „postat comentarii și mesaje de susținere a [grupării extremiste ISIS] pe conturile de Twitter.” FBI-ul a aflat despre Cornell de la un informator al cărui nume nu a fost menționat, care, după cum afirmă FBI [Biroul Federal de Investigații], „a început să coopereze cu FBI-ul pentru a obține indulgența față de niște fapte penale săvârșite de acesta, care nu au legătură cu complotul.” Acționând sub îndrumarea FBI, informatorul a aranjat două întâlniri cu Cornell la care se presupune că ar fi discutat despre punerea la cale a unui atac asupra Capitoliului, iar FBI-ul susține că l-a arestat pe Cornell pentru a-l împiedica să pună în aplicare planul.

Membrii familiei spun că Cornell s-a convertit la islam doar în urmă cu șase luni și susțin că a început să frecventeze o mică moschee locală. Totuși, The Cincinnati Enquirer nu a putut găsit nici măcar o singură persoană la moschee care să-l fi văzut mergând acolo. Publicația a mai constatat că prezența unui tânăr alb convertit recent ar fi sărit în ochi la o moschee la care merg un număr mare de „imigranți din Africa de Vest”, dintre care mulți „vorbesc doar puțin sau deloc limba engleză”.

După cum era de așteptat, comunicatul de presă al Departamentului de Justiție a generat o avalanșă de titluri alarmiste în mass-media, care aplaudau reușita FBI-ului, notează sursa citată.
CNN: „FBI-ul susține că complotul vizând atacul Capitoliului SUA era pe punctul de a fi pus în aplicare” . MSNBC: „Complot terorist în SUA dejucat de FBI prin arestarea unui bărbat din Ohio”. Wall Street Journal: „Un bărbat din Ohio, acuzat de plănuirea unui atac terorist asupra Capitoliului SUA, inspirat de ISIS”.

În mod previzibil, politicienii au exploatat imediat știrea în avantajul lor pentru a-și justifica măsurile de supraveghere internă. Purtătorul de cuvânt al Camerei Reprezentanților [din Congresul American], John Boehner, a afirmat că „spionii Agenției Naționale de Securitate au ajutat la dejucarea unui atentat asupra Capitoliului” și că colegii săi „trebuie să țină cont de acest lucru în timp ce dezbat despre reînnoirea legii care permite guvernului să colecteze o cantitate mare de informații de la cetățeni”. El a avertizat: „Trăim într-o țară expusă amenințărilor și suntem avertizați în fiecare săptămână cu privire la pericolele care planează asupra noastră.”

Faptele cunoscute întâmplate în aceast ultim caz par a se încadra perfect într-un tipar de acum binecunoscut după care FBI aplică astfel de strategii prin care agenția nu dejoacă atacuri teroriste puse la cale pe plan intern, ci, mai curând, le creează, după care se felicită public pentru că a împiedicat înfăptuirea comploturilor pe care ea însăși le-a montat, notează siteul american.

Mai întâi iau în vizor un musulman nu pornind de la vreo dovadă privind intenția sau capacitatea acestuia de a comite acte de terorism, ci, mai degrabă, de la opiniile politice „radicale” exprimate de acesta. În majoritatea cazurilor, musulmanul vizat de FBI este foarte tânăr (adolescenți care se apropie de 20 de ani sau sunt puțin trecuți de 20 de ani), dezorientat, singuratic, fără loc de muncă, care nu arată că-și poate purta singur de grijă, cu atât mai puțin că ar putea executa un atac terorist serios, și care nu se știe să aibă legături cu grupări teroriste reale.

Apoi găsesc un alt musulman care este foarte motivat să contribuie la dejucarea unui „complot terorist”: Fie pentru că FBI îi plătește sume consistente de bani, fie pentru că (așa cum pare a fi și cazul de față) este acuzat de comiterea unei infracțiuni fără legătură cu cazul și este doritor să facă pe plac FBI-ului pentru a fi iertat de pedeapsă (sau ambele situații). FBI-ul îi oferă informatorului un plan detaliat al atacului și, uneori, chiar bani și alte instrumente necesare pentru executarea lui, pe care informatorul le împarte apoi cu persoana vizată. De regulă, informatorul îl incită, îl momește pe cel vizat, îi intră pe sub piele și îl convinge să accepte săvârșirea complotului conceput de FBI. În unele cazuri, dacă ținta refuză să se implice, ei îi oferă prin informator stimulente financiare substanțiale acestei persoane apăsate de sărăcie.

Odată ce reușesc să determine ținta să intre în joc, agenții FBI dau buzna în ultimul moment, arestează ținta, transmit un comunicat de presă în care își aduc laude pentru zădărnicirea unui plan terorist teribil (conceput și finanțat de FBI, care a recrutat și agenți în acest scop), iar Departamentul de Justiție și judecătorii federali îl aruncă pe acuzat în închisoare pentru ani buni sau chiar pentru zeci de ani (unde acești deținuți sunt încarcerați în unități speciale de tip GITMO [Guantanamo Bay]). Instanțele federale inferioare validează acuzațiile dând o interpretare atât de laxă „instigării”*, încât această practică aproape că nu a putut fi niciodată invocată cu succes. Așa cum notează AP, „argumentele apărării au fost, în mod repetat, neluate în seamă de judecători, iar operațiunile sub acoperire au condus la multe condamnări.”

Autorii fac trimitere la cazul cu adevărat remarcabil (dar nu atipic) din 2011, al punerii sub acuzare a lui James Cromitie, un afroamerican sărac convertit la islam, care și-a exprimat opinii antisemite, dar care, la vârsta de 45 de ani, nu a manifestat niciodată vreo intenție de a participa la organizarea unui atentat violent. Timp de opt luni, FBI-ul a folosit un informator – care se afla în încurcatură din cauză că săvârșise o altă faptă penală și pe care FBI-ul îl plătea – care a avut sarcina de a încerca să-l convingă pe Cromitie să participe la un complot terorist pe care îl ticluise agenția guvernamentală. Timp de opt luni, acesta a refuzat categoric. Numai atunci când i s-a fluturat în față suma de 250.000 dolari, chiar când își pierduse locul de muncă, a acceptat, în cele din urmă, determinând FBI-ul să-l aresteze. Departamentul de Justiție a prezentat cu surle și trâmbițe cazul ca fiind o dejucare, de o importanță crucială, a unui act terorist, au obținut o condamnare și l-au trimis la închisoare pentru 25 de ani.

Judecătoarea federală care conducea cazul, Colleen McMahon, a criticat în mod repetat guvernul pentru fabricarea întregului complot. Atunci când l-a condamnat la zeci de ani de închisoare, a spus că Cromitie „era incapabil să comită de unul singur un act de terorism” și că FBI-ul a fost cel care „a creat planuri teroriste pornind de la fanteziile sale pline de bravadă și fanatism, făcând apoi ca aceste fantezii să devină realitate”. Judecătoarea a adaugat: „Numai guvernul a putut face un terorist din domnul Cromitie, a cărui bufonerie este, neîndoilenic, de natură shakesperiană.

În hotărârea judecătorească în care se pronunță condamnarea, judecătoarea McMahon notează că Cromitie „a reușit cu succes, timp de opt luni, să se abțină de la a merge prea departe” și a cedat numai după ce „guvernul l-a momit cu ceea ce trebuie să fi fost o ofertă aproape irezistibilă pentru un om sărac provenind dintr-o comunitate pe care am ajuns (după zeci de cazuri) să o consider cea mai oropsită și disfuncțională din Districtul de Sud al New Yorkului.” Judecătoarea mai notează că informatorul folosit de FBI a fost „principalul provocator al întregii acțiuni infracționale care a avut loc”. Apoi a mai notat că:

„După cum a ieșit la iveală, autoritățile au făcut tot ceea ce susține apărarea în întâmpinarea anterioară în care contestă acuzațiile. Indiscutabil, Guvernul a «fabricat» infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații. Guvernul a gândit toate detaliile complotului – multe dintre ele, cum este călătoria la Connecticut și includerea printre țintele atacului a Bazei Forțelor Aeriene Stewart, cu scopul de a crea pricini penale, fapt despre care inculpații nu aveau cum să aibă habar (primul aspect a declanșat acțiunea judiciară federală, iar cel din urmă a legitimat aplicarea unei condamnări de minimum 25 ani). Guvernul a selectat țintele. Guvernul a conceput și procurat bombele false pe care inculpații le-au plantat (sau au plănuit să le planteze) în locuri stabilite de autorități. Guvernul a pus la dispoziție toate instrumentele necesare în complot: aparate foto, telefoane mobile, mașini, hărți și chiar o armă. Guvernul a făcut posibilă deplasarea (de vreme ce niciunul dintre inculpați nu avea mașină sau permis de conducere). Guvernul a finanțat întregul proiect. Și tot Guvernul, prin agentul său, a oferit acuzatului sume mari de bani în schimbul implicării lui în odiosul complot."

Cu altă ocazie, judecătoarea McMahon a mai scris: „Nu am nici cea mai mică îndoială că James Cromitie nu ar fi putut plăsmui niciodată scenariul în care a ajuns, practic, să fie atras. Și dacă totuși l-ar fi putut scorni cumva, nu ar fi avut nici cea mai mică idee cum să-l transpună în realitate”. Ea a adăugat că, chiar dacă „Cromitie, care era extrem de sărac, a acceptat mâncare și bani de la [informator], a dat înapoi, în mod repetat, din fața provocărilor acestuia la violență, când venise timpul să dea curs acestora” și că „numai atunci când s-a ajuns să i se ofere sume enorme – și când Cromitie era deosebit de vulnerabil în fața acestor oferte, pentru că își pierduse slujba – a cedat, în cele din urmă”.

Aceasta este punere preventivă sub urmărire penală: sunt vizați cetățeni nu pentru un comportament criminal al acestora, ci pentru opiniile lor politice. Este o încercare a Guvernului SUA de a anticipa cine va deveni criminal la un moment dat în viitor, bazându-se pe opiniile politice exprimate de aceștia - nu ca în distopia Minority Report - și apoi de a folosi vastele resurse financiare, organizatorice și chiar psihologice ale FBI, exploatând, în plus, vulnerabilitatea indivizilor, pentru a-i determina să devină criminali.

În 2005, judecătorul Curții federale de Apel, A. Wallace Tashima - primul american de origine japoneză numit în sistemul judecătoresc federal, care a fost închis într-un lagăr de concentrare din SUA – și-a exprimat vehement dezacordul față de una dintre cele mai îngrijorătoare astfel de acțiuni penale și a denunțat aceste cazuri ale FBI ca reprezentând „consecințele alarmante și nefericite ale recurgerii de către guvern la urmăriri penale preventive ca la o armă mânuită în «războiul împotriva terorismului»”.

Există nenumărate cazuri similare în care FBI-ul dejoacă triumfător propriile comploturi, făcând ca oamenii vizați să fie închiși ca teroriști, care nu ar fi acționat și nu puteau acționa de capul lor. Trevor Aaronson a realizat o investigație cuprinzătoare dezvăluind propria rețea de teroriști interni a FBI și a relatat că „Aproape jumătate dintre investigațiile penale [ale Departamentului de Justiție] privind infracțiunile de terorism au inclus utilizarea de informatori, mulți dintre aceștia fiind stimulați să coopereze prin oferirea de bani (agenții pot fi plătiți cu aproximativ 100.000 de dolari pentru o misiune) sau oferindu-i-se posibilitatea de a scăpa prin muncă de răspunderea pentru un fapt penal sau pentru încălcarea legilor privind imigrația.” El citează cazul a „49 de inculpați [pentru acte de terorism] [care] au participat la comploturi inițiate de un agent provocator – un agent folosit de FBI care a instigat la acțiuni teroriste”. În 2012, Petra Bartosiewicz a trecut în revistă, în publicația The Nation, cazurile de terorism ulterioare atentatelor de la 11 septembrie și a concluzionat:

Aproape toate acțiunile de urmărire penală având ca obiect acte de terorism, desfășurate după atentatele din 11 septembrie, au implicat derularea unei operațiuni sub acoperire, în centrul căreia s-a aflat un informator al guvernului. În aceste cazuri, informatorii – care lucrează pentru bani sau urmăresc să obtină absolvirea de vina pentru anumite delicte comise de aceștia – și-au depășit rolul de simpli observatori ai unui comportament potențial criminal, ajungând să încurajeze oamenii sa ia parte la comploturi care sunt, în mare măsură, regizate chiar de FBI și să-i asiste în acest sens. Fiind ghidați de FBI, informatorii le furnizează armele, le sugerează țintele și chiar inițiază un discurs instigator care, mai târziu, determină agravarea infracțiunii prin recurgerea la acte de terorism.”

Guvernul SUA a exercitat o presiune puternică asupra aliaților săi pentru a adopta aceleași tactici sub acoperire împotriva propriilor cetățeni musulmani (și, la fel ca majoritatea abuzurilor practicate în războiul împotriva terorismului, această strategie este, în prezent, adoptată și în dreptul intern care nu vizează terorismul: anul trecut, într-o acțiune de urmărire penală pentru infracțiunea de trafic de droguri, un judecător federal a acuzat Drug Enforcement Agency [Agenția Națională Antidrog] că a l-a momit pe inculpat să facă contrabandă cu cocaină, susținând că „guvernul a aplicat, în ancheta sa, procedee care au condus către săvârșirea unei noi infracțiuni, cu scopul de a obține acuzații penale împotriva” inculpatului).

Multe dintre aspectele-cheie ale acestui caz sunt incă necunoscute, dar există suficiente motive pentru a ne raporta la această situație cu mult scepticism. Deși a mai fost certat cu legea când era minor, cauza abaterilor respective fiind, după cum se poate observa, niște accese de furie, Cornell, în vârstă de 20 de ani, nu are antecedente care să indice că s-a mai implicat în acte de violență motivate politic (anul trecut, a perturbat ceremonia locală de comemorare a atentatelor de la 11 septembrie, scandând un slogan care contrazice versiunea oficială a acestora [„9/11 a fost o înscenare din interior”], insă nu a fost arestat). Nu există nicio dovadă că ar fi avut vreun contact cu celule teroriste de peste ocean sau din interior (informatorul pretinde, fără argumente precise, că Cornell a afirmat că „a avut legături cu teroriști de peste ocean”, dar că, în cele din urmă, i-a spus informatorului că „nu crede că va primi aprobare să organizeze un atac terorist în Statele Unite”).

Tatăl lui Cornell a acuzat FBI-ul că este responsabil de complot, spunând despre fiul său: „E un băiat dependent de mama lui. Cel mai bun prieten al lui este pisica lui, Mikey. Încă se adresează mamei lui cu «mami»” Tatăl său a spus că „chiar dacă are 20 de ani, era mai mult ca un copil de 16 ani care nu ieșea niciodată din casă.” El a adăugat că fiul său avea doar 1.200 de dolari în cont și că banii pentru a cumpăra arme nu puteau veni decât de la FBI. El a mai spus că FBI-ul a fost cel care „l-a dus undeva și i-a împuiat capul cu o mulțime de astfel de mizerii.”

Moscheea unde se pretinde că mergea Cornell este mică, fiind o organizație non-profit care a raportat venituri modeste, de 115.000 dolari, pentru anul trecut. Nu există nicio dovadă că ar fi pregătit în trecut persoane suspecte de terorism sau extremiști violenți.

În orice caz, trebuie să ne raportăm cu o doză importantă de circumspecție și scepticism la relatările FBI-ului. Fără îndoială, organismele media nu ar trebui să dea alarma prezentând acest incident ca pe un complot terorist grav de care ne-a salvat, în mod eroic, FBI-ul, nici să spună telespectatorilor că FBI-ul a dat în vileag un complot (pe care, în realitate, agenția de investigații l-a conceput), nici să încerce să prezinte acest caz (cum a făcut Steve Kornacki de la MSNBC, într-un material video), ca făcând parte dintr-un complot de proporții mai mari al unor grupări teroriste internaționale, cel puțin să nu se vehiculeze această idee fără a se prezenta dovezi suplimentare relevante (și apropo, domnule Kornacki: Anwar Awlaki nu a fost „liderul aripii Al Qaeda din Yemen”, indiferent cât de mult l-a putea ajuta pe președintele Obama – care a ordonat uciderea acestui cetățean american fără ca acesta să aibă parte de un proces echitabil – repetarea acestei false ipoteze). Totodată, nu ar trebui să li se permită, fără obiecții, unor politicieni precum John Boehner să susțină că acest complot înfricoșător arată cât de necesare sunt Patriot Act [Legile Patriot – legi care prevăd accesul fără mandat al agenților federali americani antiterorism la informații personale despre cetățeni – n. trad.] și programul de spionaj al NSA [Agenția Națională de Securitate] pentru menținerea securității noastre.
A determina niște singuratici dezaxați să facă rost de arme și să împuște oameni reprezintă, fără discuție, o amenințare. Dar o amenințare o constituie și faptul de a permite ca FBI-ul să însceneze comploturi teroriste, în același timp menținând la maximum nivelul spaimei de terorism, la aceasta adăugându-se metodele de supraveghere utilizate și bugetul uriaș de care dispune. Statul Ohio este un beneficiar important al cheltuielilor pentru securitatea internă: statul „are patru centre de fuziune [„centrele de fuziune” au ca scop facilitarea schimbului de informații la nivel federal – între agenții guvernamentale precum CIA, FBI, Departamentul de Justiție etc. - cu privire la actele suspecte de terorism, n. trad.], având mai multe astfel de centre decât oricare alt stat cu excepția Californiei, a New York-ului și Texasului. De asemenea, Ohio este al patrulea stat american (situându-se alături de New York) care dispune de patru grupări de Forțe Întrunite pentru Operațiuni Speciale (JTTFs).

Ceva trebuie făcut pentru a justifica toate aceste cheltuieli pentru combaterea terorismului. De ce sa nu stea toți aceși agenți de poliție, care nu au altceva mai bun de lucru, să urzească comploturi pentru a justifica aceste cheltuieli, făcând ca propaganda lor în favoarea intensificării supravegherii să câștige tot mai mult teren? Canalele media au responsabilitatea de a verifica validitatea afirmațiilor FBI, în loc sa le repete mecanic, în timp ce etalează figurile alarmate ale autorităților și graficele lor înfricoșătoare.

Traducere: Irina Bazon.

* În engleză: „entrapment”, instigare săvârșită de un organ de urmărire penală (de obicei, prin folosirea unui agent sub acoperire), prin care o persoană este incitată la înfăptuirea unei infracțiuni pe care ar fi fost puțin probabil să o comită fără a fi provocată (n. trad.).