ascultă articolul

Daniel Radcliffe, actorul în vârstă de 24, faimos pentru rolul său din seria Harry Potter a recunoscut că a venit beat la filmări și își dorește în „secret” să-și facă un tatuaj.

Daniel motivează presei internaționale că s-a apucat de băut pentru a putea face față faimei de nivel global la care a fost expus încă de la vârsta de 11 ani și frustărilor cauzate de frica de a nu putea juca și alte roluri în afară de cel al lui Harry Potter. Din fericire, Radcliffe este abstinent de la băutură din 2010. După această experiență, a concluzionat: „Aș fi beneficiat din abstinență mult mai mult”. Actorul mărturisește: „(Alcoolul) Nu mă făcea atât de fericit pe cât voiam...nu e o presiune reală dar e o presiune la nivelul gândului – dacă toți oamenii aceștia spun că nu voi avea o carieră? Dacă vor avea cu toții dreptate și vor râde și mă vor încadra la categoria 'și apoi ce s-a întâmplat cu el?' ”

Cât despre cariera lui ca actor, tânărul recunoaște că se bucură că personajul Harry Potter e un capitol închis din viața lui, deoarece oamenii nu-l mai strigă „Harry” pe stradă, ci Daniel, „dar voi prețui mereu oportunitățile pe care le-am primit datorită rolului Harry Potter. Nu aș fi o persoană fericită dacă aș purta amărăciune pentru acei zece ani din viața mea.”

Daniel menționează cuvintele „fericit” și „fericire”. Din discursul lui, e lesne de înțeles că rolul lui Harry Potter i-a marcat adolescența într-un mod nu prea pozitiv. Faima care îl „însoțește” încă de la vârsta de 11 ani i-a oferit, dar i-a și luat. Ce i-a luat? Normalitatea? Din gestul lui „eroic” de a veni băut la filmări, pare că Daniel își dorea să facă un gest de rebeliune, eventual să aibă o viață „normală”, ca a celorlalți tineri de vârsta lui.

De ce caută tinerii fericirea în rebeliune? Radcliffe a spus că nu a găsit-o în alcool și a renunțat. Recent, a declarat presei că este un fan al artei corporale și ar vrea mult să-și facă un tatuaj cu un citat din piesa lui favorită, de Samuel Beckett, „Încearcă, eșuează, încearcă din nou și eșuează mai bine”. Daniel ar vrea să-și marcheze brațul sau umărul cu această replică, însă mărturisește că părinții lui s-ar înfuria dacă l-ar auzi că are asemenea gânduri. Oare ce l-ar face pe tânărul actor, fericit? Tatuajul în sine sau curajul de a fi ca toți ceilalți tineri, în contextul în care, în rândul tinerilor, a fi tatuat nu mai este o raritate. Mai degrabă, a fi netatuat a devenit un lucru rar. Voi ce părere aveți?