ascultă articolul

Luni, Galeria Nouă, din București i-a avut ca oaspeți pe Giulio Ohauer, activist din provincia Neuquen, nordul Patagoniei, primul loc fracturat din Argentina și Markus Wailand, regizor austriac de filme documentare, care a reușit să blocheze, momentan fracturarea hidraulică, acolo. Ei au venit în România pentru a fi împreună cu localnicii din Pungești, de 1 mai. Au împărtășit cu aceștia experiențele lor,atât eșecurile cât și succesurile și le-au împărtășit și cu noi, în cadrul acestei dezbateri.

Prezentarea, organizată de activiști locali a avut ca scop deschiderea perspectivei asupra fracturării hidraulice și a activismului antifracking la nivel internațional.

Giulio Ohauer este de origine italiană și s-a stabilit de ceva vreme în Argentina, unde luptă împotriva fracturării hidraulice. Din poveștile lui am aflat că guvernul Argentinei, ca și guvernul românesc este surd la vocea poporului, jandarmii au făcut și acolo abuzuri împotriva localnicilor hotărâți să-și apere pământul și sănătatea cu prețul vieții, apărând interesele corporației și comportându-se de parcă ar fi fost angajați de către compania exploatatoare. Giulio consideră că „fracturarea este un eco-genocid, deoarece prin otrăvirea naturii”, zice el, „se va ajunge la otrăvirea oamenilor”.

În Argentina deja se fracturează. Vocea celor conștienți de pericolele la care această activitate îi expune și de drepturile omului, care sunt încălcate nu a fost suficient de puternică pentru a stopa activitatea de fracturare.

Un exemplu mai încurajator oferă, însă, Markus Wailand, care cercetează de 5 ani fenomenul fracturării hidraulice și a reușit, printr-un documentar televizat, să trezească conștiința civică a austriecilor, care în urma vizionării acestui film au început să se documenteze mai mult și au aflat adevărul despre gazele neconvenționale și prejudiciile pe care explorarea lor le aduce naturii și implicit, omului. Ei au spus NU. Acum, în Austria este interzisă fracturarea hidraulică. Compania pe care au învins-o este OMV. „Cred în puterea imaginilor și a documentarelor împărtășite pe rețele sociale, ele au puterea de a mobiliza oamenii”, a declarat Markus.

„Faceți ceva! Ei au făcut-o și au avut foarte mare succes”, a adăugat regizorul, oferind exemplul englezilor care au făcut acțiunea de activism numită „Occupy Chevron”. Localnicii din zona respectivă a Angliei, pur și simplu au adus toate mașinile mari de care dispuneau, camioane, tractoare, și au instalat corturi chiar pe terenul concesionat de compania Chevron, exprimându-și refuzul categoric de a pierde acest război și l-au câștigat, Chevron s-a retras.
Grupul de activiști a continuat, apoi, acțiunea și în alte zone ale Angliei, întocmai ca cei care reușesc să scape dintr-o celulă și îi eliberează și pe colegii lor de suferință, din toată închisoarea. Cu siguranță, acești „prizonieri” sunt nevinovați.
Oare sunt ei vinovați pentru lăcomia altor oameni, care vor să facă profit de pe urma lor și a pământului lor, cu orice preț, cel mai dureros fiind cel al sănătății? Oare noi suntem vinovați că Chevron nu ne-a exclus de pe harta veninoasă a contaminării solului și a apelor? Trebuie să răbdăm cutremure zilnice pentru profitul LOR? Toate aceste întrebării românii și le pun mai greu. Austriecii și le-au pus deja și au zis în cor: NU. Noi ce facem?

L-am întrebat pe Markus dacă crede, cu sinceritate, că România are vreo șansă să câștige războiul anti-fracturare. Iată ce a răspuns: „Cred că există o șansă pentru România să realizeze foarte multe lucruri, la foarte multe niveluri diferite, cât timp oamenii se ridică să-și apere interesele și ies în stradă, răspândesc vorba că nu vor fracturare în satele lor, să-i provoace pe politicieni, să provoace presa, cât timp aceasta nu oferă informații demne de a fi știri. Am auzit de multe ori oameni spunând că nu pot face nimic, nu stă în puterea lor să oprească fracturarea pentru că oricum contractul e făcut și o vor face oricum. Nu e așa! Când oamenii acționează, când face fiecare ce poate, multe se schimbă. Nu pot decât să încurajez pe toată lumea să acționeze, să facă ceva pentru că e bine pentru psihic, când știi că ai făcut ceva, tot ce ți-a stat în puteri. Oricine poate să vorbească. Oamenii nu sunt conștienți de pericolul în care se află și oamenii trebuie să fie făcuți conștienți. E atât de simplu. De multe ori, s-ar putea să ai surpriza să afli că efortul tău nu a fost în zadar, că ai salvat ce era de salvat și asta te va face să te simți foarte bine. ”

Mai multe despre PERICOLUL fracturării hidraulice:

Adevărul despre gazele de șist. 6 cazuri de contaminare a apei, semnalate de Parlamentul European

Este legală exploatarea gazelor de șist în România? Totul despre fracturarea hidraulică VIDEO