ascultă articolul

Aşa cum corect au anticipat „intelectualii imbecili”, Partidul Naţional Liberal a murit prin deces total şi complet. Exitus consemnat de jurnaliştii independenţi de la Antena 3 şi România TV. Însă cei mai amuzanţi au fost comentatorii nemembri care s-au revoltat pentru felul în care liberalii şi-au organizat congresul şi, ulterior, parastasul. Lasă-i, domnule, că e congresul lor, nu e pe bază de armonie populară, îl organizează exact cum vor ei, fără să ceară voie de la PSD sau de la noi. Dacă cei 1500 de delegaţi au decizii aproape în unanimitate, înseamnă că aşa vor ei, e partidul lor, nu al nostru! Uite-aşa doresc ei: să-şi sape groapa prin consens unanim.

Știri prefunerare:
1) Domnul Călin Tăriceanu a prezis cu precizie decesul. Domnia sa pare un impiegat din Buhăeşti, ieşit la pensie, care aleargă, în veston şi chiloţi, pe lângă tren, răcnind că acesta merge pe o şină greşită, spre amuzamentul călătorilor care par că-l cunosc de undeva... Un „artizan al funcţionării” locomotivei cu abureală.

2) Deşi domnul Ioan Ghişe a luat de 72 de ori mai multe voturi decât lua domnul Tăriceanu de obicei (la şedinţele Delegaţiei Permanente), tot n-a fost suficient.

3) Cu trei zile înainte de Congresul PNL, în sfârşit, scăpasem de Traian Băsescu deoarece Parlamentul adoptase, cu 344 de voturi „pentru” şi 17 abţineri, Declaraţia prin care solicita demisia preşedintelui Traian Băsescu, ca urmare a scandalului cu mondialii Bercea şi Mircea (fratele liderului regional, nemondial)! USL a dovedit astfel, dacă mai era cazul, că nu degeaba i-am acordat cu toţii încrederea – iată, şi-a ţinut promisiunea. Mai greu, a durat cam mult, dar, în final, l-au demis. Sau, mă rog, au adoptat o declaraţie curajoasă. Dreptate până la capăt! Uite că USL trăieşte şi poate vota solidar chiar dacă PNL-ul a trădat nobilele idealuri ale domnului Ilie Sârbu. „Este o mare diferenţă între PNL şi PSD: noi ne dorim ca Traian Băsescu să plece, în timp ce voi nu vă doriţi acest lucru. Dacă vă doreaţi, iniţiaţi procedura de demitere şi nu o declaraţie politică”, le-a spus domnul Ludovic Orban Preşedinţilor celor două Camere. Iar ei au tăcut ruşinaţi. În plus, dacă a fost adus şi domnul Ioan Rus în Guvern, de-acum eu chiar sunt liniştit, că şi dumnealui a luptat din răsputeri pentru demiterea celui care, în curând, îi va fi premier!
Ce am înţeles eu? Că scandalul Bercea Mondial vs. Mircea L’Oréal este o făcătură a lui Felix Canibal. Acesta din urmă i-a împrumutat 250.000 de euro lu’ domnu’ Bercea şi l-a păcălit pe fratele domnului Mangă Demenţial că-i trimite-un sol de pace c-o năframă şi-un colier pentru naşa, mânca-ţi-aş eu sabia ninja. Intoxicarea este şi mai pruriginoasă, deoarece Mircea L’Oréal nu i-ar fi spus fiului domnului Mondial „La mine au ajuns doar 250.000”, ci „Domnule interlop, nu vă cunosc, ieşiţi afară din incinta încăperii!” Vina principală o poartă cei de la DGIPI deoarece au instalat camera video direct pe lanţul gros al domnului Florin Anghel, neavând loc pe piept, ca să nu-i strice tatuajul, de asta feţele nu se disting clar. Ulterior, domnul Anghel Jr. a făcut speculă cu filmuleţul, tapându-l pe Felix Canibal de încă 100.000. Preţul ridicat este cauzat şi de faptul că postul la care urma să aibă loc premiera este afiliat reţelei CNN. Cel mai şifonat a ieşit, din nou, domnul Călin Matrimonial deoarece a cerut demisia lu’ domnu’ Demenţial. Domnu’ Matrimonial nu a încălcat astfel prezumţia de nevinovăţie (că doar Demenţial nu era acuzat direct), ci prezumţia de ticăloşie care exclude din punct de vedere juridic noţiunea de „onoare” din motivaţiile demisiilor. Între timp, fiecare şantaja pe fiecare şi mare lucru nu se mai înţelegea.

Să revenim acum la cauzele decesului PNL:

1. L-a părăsit pe luptătorul anti-băsist Victor Ponta (cel care-l momise pe dementul ilegitim cu coabitarea şi urma, în cel mult câţiva ani, să-i dea lovitura de graţie). Astfel, trădându-l pe cel care a trădat electoratul, PNL a dublu-trădat alegătorii. Sau – stai puţin! – în fine, cam aşa ceva... (intelectualii imbecili nu se pricep la logica matematică).

2. Nu a urmat sfaturile singurilor oameni deştepţi din partid: Stroe, Silaghi, Tăriceanu, Ilieşiu şi Chiţoiu. Ba chiar i-au sfidat obraznic, votând cu 1500 la 3, aşa, la mişto! Păi, se compară 1500 de inconştienţi cu 5 vizionari? Bine, ăia 1500 au votat de frica lui Iohannis (că pare feroce). Sau a lui Antonescu. Sau a lui Quintus (poreclit „Killer-ul”).

3. A părăsit puternicul şi influentul grup ALDE (unde se afiliaseră în 2003 dintr-o greşeală a domnului Tăriceanu care era într-una dintre lunile de miere şi nu avea semnal limpede la telefon, aşa că a înţeles „calde” în loc de „ALDE”). Chiar dacă acest grup include doar două partide liberale şi restul formaţiuni de stânga, el reprezenta liberalismul de pretutindeni! Alegătorii români ştiau asta, ei nu au votat Weber-Nicolai-Buşoi-Vălean-Mănescu-Hellvig ori PNL, ci au votat ALDE! De asta, acum se simt extrem de trădaţi. Dar trădaţi rău de tot, nu aşa! Ei solicită voturile înapoi pentru a le oferi... mă rog, nu se ştie cui (poate pentru a le lua înapoi acasă), oricum legea nu prevede răzgândirea postelectorală.

4. A fuzionat cu PDL. Deoarece noua formaţiune şi-a păstrat numele „PNL”, iar candidatul la prezidenţiale va fi liberal, este clar că PDL-ul l-a „înghiţit”, scoţându-l, practic, de pe scena politică. Comparaţia cu PNŢCD-ul este astfel elocventă, aproape inteligentă. Doar pare că ar fi aberantă, nu vă lăsaţi păcăliţi de evidenţe!

5. PNL putea trăi liniştit şi acum, chiar dacă doar formal, dacă:

•  ar fi rămas în USL. Nu conta că miniştrii liberali nu mai aveau nicio pârghie, nu-i mai lua nimeni în seamă în Guvern, li se blocau absolut toate proiectele – important era să rămână acolo, să iasă la număr. În plus, Crin Antonescu ar fi rămas mult şi bine candidatul cu cele mai mari şanse la prezidenţiale, măcar până ar fi fost schimbat cu Oprescu sau Isărescu, de exemplu. Dar era candidat, nu ca acum!


•  nu ar fi aderat la PPE. În cazul unui nou conflict major, ca cel din 2012, ei se puteau din nou baza pe forţa uriaşă a ALDE, iar PPE ar fi fost din nou surd la minciunile doamnei Macovei. E foarte important, ca membru UE, să ai susţinere externă, iar ALDE ar fi vociferat din nou cu mult folos în sprijinul unui partid membru;


•  nu ar fi fuzionat cu PDL, lăsând cale deschisă alianţei PMP-FC-PDL şi luptând singur, cu ale sale 15%, în pofida corului constant de înjurători intelectuali (nu mai zic de care), cu ambele consorţii transpartinice de patrihoţi – unul zis „de stânga” (PSD-PC-UNPR) şi unul zis „de dreapta” (PMP-FC-PDL-NR-etc.). Sigur, ar fi pierdut orice luptă, dar măcar rămâneau curaţi, neîntinaţi... e mult mai bine să duci la groapă un mort curat (!). Păi, spuneţi şi dumneavoastră, nu sunt nume ca Ponta, Zgonea, Oprea net mai respectabile decât Blaga, Predoiu, Stolojan? Cum să-i laşi pe primii pentru ceilalţi? Cum?

6. Nemernicul de Antonescu – cel mai mare pericol actual pentru democraţia din România – este groparul PNL. El, spre deosebire de ceilalţi, a făcut multe lucruri rele. Care? Ăăăăă, da! Stai, că mi-am amintit: deşi avea putere prevalentă în USL, el a comis următoarele acte antipesediste:

•  l-a numit pe Ioan Rus ministru de interne deoarece ştia că e bun la socoteli;


•  a promulgat legea Referendumului, refuzând să desfidă Parlamentul şi Curtea Constituţională şi să întârzie astfel, măcar cu o lună, deznodământul anulării votului de 89%;


• a ştiut de coabitarea semnată de... nu contează, dar a tăcut mâlc, trădându-l în felul acesta, din nou, pe aliatul Victor Ponta – un prieten adevărat l-ar fi tras de guler şi i-ar fi confiscat stiloul;


•  a cedat Ministerul Justiţiei partenerilor de guvernare, trădându-i din nou şi lăsându-i să se facă de râs cu Robert Cazanciuc;


•  în ciuda ajutorului consistent primit de la ALDE, a cedat presiunilor externe şi a închis ochii la numirea doamnei Kovesi – un aliat adevărat le-ar fi dat câte o pereche de palme şi prietenului Ponta, şi vărului prin alianţă (sic!) al acestuia;


•  nu a făcut ochi dulci domnului Liviu Dragnea pentru a-l determina să nu mai anunţe peste tot, cu orice ocazie, la presiunea baronilor, conţilor şi ducilor (duşilor), că PSD „e un partid prea mare pentru a nu avea candidat propriu la prezidenţiale!”.

Semnele trădării şi ale întinării luptei anti-băsiste de către Crin Antonescu au apărut încă de timpuriu:

•  a blocat „marţea neagră” şi legea „Roşia Montană”;


•  nu a acceptat descentralizarea Poliţiei şi a Portului Constanţa;


•  a împiedicat desfiinţarea cotei unice;


•  şi-a respectat promisiunea de a-şi da demisia de la preşedinţia PNL (nu-i clar că e un papagal?!);


•  în ciuda permanentelor declaraţii anti-Băsescu, făcute doar pentru a adormi vigilenţa „intelectualilor neinspiraţi” (iaca, am îndulcit tonul), Crin Antonescu este, în mod evident, un băsist notoriu şi se va alia curând, poate chiar în acest secol, cu Elena Udrea.

În aceste condiţii, se conturează personalitatea unui trădător de neam, nu numai de USL. Acest om (că altfel nu pot să-i spun) este de neînţeles: să fii cel mai puternic, să-i ai pe toţi în mână şi totuşi să nu rezolvi problemele României? A, pardon, nu de Băsescu vorbeam!

În fine, după cum spuneam, PNL A MURIT.
SINGURUL CARE MAI TRĂIEŞTE ESTE USL.