Îţi scriu această scrisoare pentru că am remarcat că îţi place stilul epistolar, pe care l-ai tot folosit în ultimele luni.

Mai întâi îţi scriu pentru a îţi spune că te înţeleg. Şi eu m-am luptat şi mă lupt cu gândul de a pleca din România. Nu e deloc uşor să trăieşti în România. E greu să găseşti motivaţia să insişti să rămâi pe aici. Cu toate acestea am rămas, pentru că….e totuşi ţara mea şi aici chiar şi lucrurile care mă enervează cel mai tare îmi sunt mai intime, mai familiare decât lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult prin străinătate.

Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs

Nu pot să bag mâna în foc că nu va sosi momentul în care voi pleca din România. Viaţa e al naibii de complexă. Şi tu chiar o ştii mai bine decât mine lucrul acesta. Doar ai plecat din ţară, de lângă familie, uneori la… dracu în praznic.

Însă ce nu pot să înţeleg este faptul că, după ce ai luat decizia asta, de a părăsi România, continui să te implici în viaţa ei politică, să votezi, să protestezi, să faci petiţii, grupuri de presiune, etc.
Iartă-mă, dar nu mi se pare onest. Mai întâi faţă de ţara aceea care te-a primit şi te-a adoptat după ce ai părăsit România. Nu ar trebui să te integrezi în ea, să îi acorzi loialitatea şi energiile tale? Ai ales-o de bună-voie şi te-a primit cu drag.

Mi se pare firesc ca odată ce ai primit cetăţenie canadiană, americană, franceză, engleză, germană, italiană, loialitatea ta să meargă spre ţara al cărei cetăţean ai diferit. Şi să renunţi la cetăţenia ţării din care ai provenit. Dacă, Doamne fereşte!, va fi un conflict între România şi noua ta ţară,mă aştept de la tine să fii principial şi să stai alături de patria ta-cea pe care tu singur ai ales-o.
Asta nu te face mai puţin român. Însă trebuie să te facă cât mai puţin cetăţean român. Sper că sesizezi diferenţa!

Apoi nu mi se pare onest nici faţă de România. De ce să decizi tu pentru noi, cei care trăim încă în România, cine să ne guverneze, cine să ne dea legi, cine să ne administreze? Ţi s-ar părea firesc ca eu, din România, să influenţez deciziile care privesc viaţa ta în…Canada? Mie nu.

Cu toate astea la ultimele două alegeri prezidenţiale am fost pricopsit cu preşedinţi impuşi de obsesiile tale de atotştiutor. Nu ştiu cum va fi cu ultimul de mi l-ai băgat pe gât (nu sunt optimist), dar ştiu cât de greu mi-a fost cu Băsescu, preşedintele pe care mi l-ai ales tu, românule din străinătate.
Tu nu trăieşti aici. Nu te afectează cu nimic legislaţia de aici. Nu ai problemele pe care le am eu când ies pe stradă. Aşa cum nici eu nu le am pe ale tale. Dar aşa cum nu decid eu pentru tine, de ce să decizi tu pentru mine?

Şi, te rog, nu mă lua cu argumentul acela de m-a enervat toată toamna, cu faptul că trimiţi bani în ţară. Nu mi-i trimiţi mie, aşa cum nu îi trimiţi nici Statului român. Îi trimiţi rudelor tale din România, părinţilor tăi, nu ţării. Că se plătesc taxe şi impozite şi din banii ăştia de îi trimiţi tu, asta e… spune-mi şi mie statul din lume cu taxe şi impozite 0 şi o să emigrez şi eu acolo. :)

Cu prietenie,
Bogdan Duca

Sursa: https://bogdanduca.wordpress.com/2015/02/02/draga-romanule-stabilit-peste-hotare/