ascultă articolul

Azi, parca mai mult decat oricand, tanjesc dupa conducatori care sa aiba dragoste. Dupa oameni care sa isi iubeasca tara cu o dragoste aprinsa, patimasa, nebuna, cu o dragoste arzatoare care sa treaca dincolo de ei, de interesul lor, de binele lor personal, de stomacul sau de patimile lor, de orgoliile, oboselile, temerile sau poftele lor bolnave. Dupa Oameni cu o dragoste atat de mare incat sa treaca dincolo de timp, de moarte si sa ne vorbeasca si astazi, atat de viu, de clar si de fierbinte.

Azi, parca mai mult decat oricand mi-e dor de pastori care sa aiba dragoste. De pamant, de copii, de bolnavi, de istorie, de tot ce inseamna neamul asta, cu vii, cu morti, cu nenascuti. Cu port, cu vers, cu aur, cu paduri, cu doina si cu Dumnezeu.

Azi, parca mai mult decat oricand, mi-e dor de ei. Ma uit la ei si imi spun " Uite-i, au fost oameni ca noi....". Azi sunt legende. Eroi. Sau sfinti. Sunt! Pentru ca au avut Dragoste. Dragoste, dragoste, dragoste, frate....asta lipseste astazi, atat de dureros. Astazi parca mai mult decat oricand...

Pentru ca nu poti sa ai dragoste si sa tii oamenii in frig, foame si bataie de joc, furandu-le dreptul constitutional. Nu poti sa ai dragoste si sa ii minti, sa le furi painea de la gura, ca sa strangi tu averi. Nu poti sa vinzi pamant, aur, bogatii, pe nimic. Nu poti privi cu nepasare cum pleaca toti, se sting de dor. Cum mor batrani nenorociti, cu pensii de nimic. Cum tineri fara viitor sunt morti de vii. Nu poti sa ai dragoste si sa nu vrei sa dai tot, fara sa primesti nimic. Nu sa primesti, tot, tot, mai mult decat tot de s-ar putea, fara a da nimic.

Azi, parca mai mult decat oricand, tanjesc dupa conducatori care sa aiba dragoste. Pentru ca " nu conteaza cat de mult ai facut, ci cat de mult ai iubit..." ( Pr. Arsenie Papacioc)

Uite-i...au fost oameni ca noi....