ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cinemateca Eforie din Bucureşti, Sala "Jean Georgescu" (Str. Eforie 2), organizează miercuri, 29 ianuarie şi vineri, 31 ianuarie, de la ora 19.00, cea de-a treia sesiune a ediţiei dedicate avangardei din România din cadrul proiectului "Avangarda revizitată. Avangarda europeană în Arhiva Naţională de Filme a României".

Sesiunea prezintă documentarul "Las Hurdes: Tierra sin pan", realizat în 1933 de Luis Bunuel în colaborare cu operatorul şi fotograful suprarealist francez de origine română Eli (Eliazar) Lotar (Teodorescu), fiul lui Tudor Arghezi şi al Constanţei Zissu. Proiecţia peliculei va fi prefaţată de documentarul "Omul cu o mie de ochi" (2001), realizat de artistul vizual şi documentaristul Alexandru Solomon, dedicat fotografului avangardei române - Iosif Berman.

După ce în 2012 Cinemateca Eforie – Arhiva Naţională de Filme a României a lansat un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, ediţia a patra este dedicată avangardei româneşti.

Propunerea de a-l însoţi pe autorul Luis Bunuel, în 1933,  în provincia Estremadura (pentru se a documenta despre viaţa mizeră a unei comunităţi din satul Las Hurdes) soseşte când  Eli / Eliazar Lotar tocmai încheia filmările pentru Nieuwe gronden al lui Joris Ivens. Primul fiu al lui Tudor Arghezi, rezultat dintr-o legătură pasageră cu profesoara Constanţa Zissu, Lotar ajunge fugar la Paris în 1925, la puţin timp după lansarea de către Andre Breton a primului manifest suprarealist, cu pasiunea aparatului de fotografiat adusă de-acasă, unde i-o insuflase tatăl său, după cum mărturiseşte Mitzura Arghezi, citată de Tudor Caranfil în Vârstele peliculei….

Peste câţiva ani totuşi, Arghezi încearcă să-l expulzeze din Franţa înapoi în România prin insisteţe pe lângă Legaţia Română din Paris, efort încununat de un insucces pentru care istoria cinematografiei şi a documentarului francez îi va rămâne veşnic îndatorată. Căci în 1946, Eli Lotar va fi cel care va reprezenta Franţa la Cannes, cu documentarul Aubervilliers, în calitate de regizor. Eli Lotar rămâne din ce în ce mai mult în istorie drept unul dintre cei mai însemnaţi fotografi ai suprarealismului şi mai puţin ca al unui regizor şi operator.

“Tocmai de aceea - scrie curatorul Igor Mocanu - am prefaţat această sesiune cu povestea documentară a unui alt nedreptăţit al avangardei fotografice istorice din România – Iosif Berman. Nedreptăţit nu pentru că ar fi regizat sau filmat cine ştie ce capodopere cinematografice necunoscute, ci pentru că lipseşte pur şi simplu din orice istorie a avangardei, deşi, fără aparatul său de fotografiat, nu am fi ştiu cum arată o parte însemnată a acesteia. O poveste documentară aşadar, cu un subiect care îl secondează pe cel al lui Eli Lotar, spusă de Alexandru Solomon într-un demers arheologic vizual deplin.”