Când a fost interogată prima dată de comuniști, Elisabeta Rizea avea 38 de ani. „Au început să mă bată cu un băț până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii și mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic... Eu nu sunt Iuda.”

Și au urmat ani de luptă, frământări, suferință, așteptare. Soțul său era bătut sistematic pentru a deconspira legăturile cu grupul din munți. Unchiul Gheorghe Șuța care ajutase tot satul fiind mai înstărit, „l-a dus la Siguranță și l-a împușcat,... nu puteau face comunismul de el, îi plăcea să învețe lumea carte și să fie vrednică, să muncească”. Preotul Ion Drăgoi, nașul Elisabetei și om de frunte al satului, a fost arestat împreună cu fiul său și împușcat la Jilava.  Viața bătrânei este îngemănată cu destinul satului argeșean și ne dă mărturie despre rezistența României profunde din anii 50.

În România se cunosc cel puțin 19 focare de rezistență anticomunistă ce au luptat până în anii 60. În Nucșoara zece ani s-au chinuit trupele Securității să învingă simbioza dintre haiducii care au luptat cu arma în mână retrași în Făgăraș și peste 100 de țărani ce i-au susținut și aprovizionat în ascuns ani de-a rândul. Grupul de rezistență se formase chiar în casa Elisabetei și a lui Gheorghe Rizea în 1949 cu scopul de a se împotrivi sovietizării României, instrumentată prin teroare în acei ani de către trupele de securitate. Din grupul Arsenescu-Arnăuțoiu a făcut parte și Cornel Drăgoi, fiul unuia dintre cei patru preoți executați de comuniști pentru că i-au ajutat pe luptători.

În 1992 tușa Elisabeta spunea într-un interviu: „Dumnezeu a curățit lumea de oameni buni. Da o mai fi din tinerii ăștia, studenți, o mai fi și acuma un cap diștept să mai ducă România… Trei zile dacă mai trăiesc, da’ vreu să știu că s-a limpezit lumea.”

Priviți fotografia: 12 ani de închisoare la Pitești și Jilava, zeci de torturi îndurate, genunchii distruși de securiști. Privirea este neatinsă, vulturească.

Pe 4 octombrie s-au împlinit 16 ani de la trecerea sa la Domnul.  Să dea Domnul să regăsim tăria de caracter a tușei Elisabeta, să-i împlinim dorința!