În Pastorala de Crăciun, PS Sebastian (Episcopul Slatinei și Romanaților) vorbește despre ”Darurile Magilor și darurile noastre”.

[box type="shadow" ]Privind la modul în care L-au primit contemporanii Săi pe Hristos și la ce fel de daruri I-au adus, cred că e nimerit să medităm acum cu toții la ce fel de daruri aducem și noi Stăpânului Hristos: daruri crăiești, ca unui Împărat, Mântuitor și Dumnezeu, daruri după putere, asemenea celorlalte personaje prezente în icoana Nașterii Domnului, sau daruri prefăcute, ca Irod, cel care cu vicleșug a plănuit să mimeze închinarea în fața Domnului (Mt. 2, 8)?…[/box]

Și mai departe:

[box type="shadow" ]Să-I aducem, deci, lui Hristos în dar sufletul nostru, într-o lume preocupată tot mai mult doar de daruri materiale! Să-I aducem închinarea noastră curată, într-o vreme ce lumea tinde să se lase contaminată tot mai mult de închinări „străine” − deviante, halucinante, individualiste ori sincretiste! Să-I aducem închinarea noastră sinceră, iar nu − ca Irod − închinare formală, oportunistă, disimulată, demonstrativă sau, și mai rău, nesinceră ori vicleană.[/box]