ascultă articolul

La opt decenii de la inaugurare, Palatul Telefoanelor este scos la licitație. Proiectată de arhitecți americani, devenită un simbol al Bucureștiului interbelic și al progresului, clădirea care adăpostește de 80 de ani Palatul Telefoanelor, de pe Calea Victoriei are o poveste captivantă. A rezistat cutremurelor și bombardamentelor celui de-al doilea Război Mondial și a trecut prin evenimente care au marcat istoria capitalei.

Se spune că, în zilele senine, terasa Palatului Telefoanelor era unul din puţinele locuri din Bucureşti, de unde se puteau vedea munţii.
Palatul Telefoanelor a fost mai întâi de toate primul zgârie-nori din România, minune arhitecturală a stilului Art-Deco. Ridicat pe locul pe care, până atunci, se afla celebra Grădina Oteteleșanu - celebră decenii la rând pentru scriitorii, ziariștii și artiștii care o frecventau (George Coșbuc, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Camil Ressu, I. D. Ionescu) - Palatul Telefoanelor a fost construit între anii 1929-1934.

Proiectul clădirii a fost încredințat unei echipe formate din trei arhitecți străini: Louis Weeks, Edmond van Saanen Algi și Walter Froy. Unul din cei trei arhitecți semnatari, olandezul stabilit în România, Edmond van Saanen Algi, a proiectat mai multe clădiri reprezentative din București, cum ar fi Academia de Studii Economice.

Inaugurarea Palatului Telefoanelor a avut loc în 1934, în prezența regelui Carol al II-lea.

Apariţia sa în peisajul arhitectural bucureştean a provocat proteste în epocă, care au dispărut însă mult mai repede decât în cazul altor clădiri similare, menționează revista Historia.

Cu o înălţime de 52,5 metri, Palatul Telefoanelor a fost, până la construcţia Hotelului Intercontinental, în anii 70, cea mai înaltă clădire din Bucureşti. În 1995 a intrat într-un amplu proces de consolidare, ce a durat 10 ani. Ministerul Culturii a clasat palatul ca monument istoric de categorie B, menționând holul clădirii, placajele exterioare și etajul al optulea, printre cele care cu tot dinadinsul trebuie conservate.

Datorită importanței sale în comunicații, clădirea de pe Calea Victoriei a trecut și prin momente tensionate, cu o profundă încărcătură istorică. Dupa asasinarea, în 1939, a lui Armand Calinescu, echipa legionarilor condusă de Miti Dumitrescu a venit direct la Palatul Telefoanelor, pe care l-a ocupat, a întrerupt emisia și a difuzat anunțul pedepsirii unuia dintre cei considerați responsabili de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Palatul Telefoanelor a fost și martor la Revoluția din decembrie 1989. Cunosctul actor Horia Căciulescu a fost ucis lângă Palat, unde venise pentru a suna în străinătate.

[gallery ids="62594"]

 

[gallery ids="62595"]