ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Așa cum am povestit în episodul trecut, dacă sursa de radiație este internă, (în urma ingerării unui aliment radioactiv – cea mai gravă formă de poluare), iradierea este de 20 de ori mai mare.

Lista „neagră” a peștelui nerecomandat consumului uman crește considerabil, în urma accidentului nuclear de la Fukushima, cu aproximativ orice tip de pește de proveniență pacifică. Dacă până acum, pangasiusul era cap de listă a peștelui otrăvitor, acestaeste detronat de departe de orice pește pescuit în Oceanul Pacific, conform testelor efectuate.

Pentru a putea identifica zona de proveniență a peștelui oceanic sau a fructelor de mare pe care le cumpără, consumatorii sunt sfătuiți să verifice în ce ape a fost prins (ATENȚIE, nu sub ce pavilion a fost nava sau unde s-a ambalat/conservat peștele). Cei mai sceptici au tot dreptul să nu mai consume pește oceanic deloc, în condițiile în care există mari șanse ca „cineva” să măsluiască etichetele, operațiune deloc grea, având în vedere faptul că diferă doar 2 cifre.

Așadar, vom observa pe eticheta peștelui oceanic ambalat următoarea formulă: FAO nr. 0xy. (de ex: FAO nr. 018 – pentru Marea Arctică)
FAO reprezintă „Food and Agriculture Organization” of the United Nations. Apele sunt împărțite pe zone de pescuit numerotate astfel:

Area 18 (Marea Arctică)
Area 21 (Atlantic, N-V)
Area 27 (Atlantic, N-E)
Area 31 ( Atlantic, Western Central)
Area 34 (Atlantic, Eastern Central)
Area 37 (Marea Neagră și Marea Mediterană)
Area 41 (Atlantic, S-V)
Area 47 (Atlantic, S-E)
Area 48 (Atlantic, Antarctic)
Area 51 ( Oceanul Indian, V)
Area 57 (Oceanul Indian, E)
Area 58 (Oceanul Indian, Antarctic și Sudic)
Area 61 (Pacific, N-V)
Area 67 (Pacific, N-E)
Area 71 (Pacific, Western Central)
Area 77 (Pacific, Eastern Central)
Area 81 (Pacific, S-V)
Area 87 (Pacific, S-E)
Area 88 (Pacific, Antarctic)
Un studiu din 2013 concluziona că până în februarie 2014 era așteptat ca Oceanul Pacific sa fie otrăvit în totalitate cel puțin cu elementul radioactiv Cesium 137, care se absoarbe în oase.

Încă din anul 2011, după 4 luni de la accident se știe ca 15 pești ton Bluefin din 15, prinși în apele coastelor americane aveau o concentrație de cesium 137 mult mai mare decât cea maxim admisă, de 100 becquerels/kilogram. Deasemenea, în 2013, în Pacific nu s-au prins deloc sardine.

Peștele murasoi, prins în apele din jurul centralei Fukushima Daiichi este contaminat la un nivel de 2500 de ori mai mare decât cel maxim admis pentru alimente.

Peștele nu este, însă, singurul pericol de otrăvire a populației, în urma dezastrului de la Fukushima

Cesium-134/137 a fost descoperit în proporție de 71% (104 din 146 mostre) în tutunul produs în 2013 în Japonia (conform Japan Tobacco INc). Mostrele au fost recolate din Fukushima, Iwate, Miyagi, Yamagata, Ibaraki, Tochigi. Aparatele au înregistrat cel mai mult 185.6 Bq/Kg (Cs-134 : 62.6 Bq/Kg, Cs-137 : 123 Bq/Kg).
Standardele de siguranță ale JT (Japan Tobacco Inc.) sunt 100 Bq/Kg (Cs-134 + cu Cs-137).

America – prima afectată

Testele făcute de Universitatea Long Beach din California
pe algele din apele imediat apropiate districtului Orange indică nivelul de radiații cu 250 de ori mai mare comparativ cu testele facute înainte de dezastrul de la Fukushima.

Iarba, fânul și laptele americane sunt contaminate. Trei studii făcute pe laptele cumpărat din San Francisco arată, în unanimitate, că acesta conține radio izotopi.
Explicația constă în faptul că animalele consumă iarbă și fân contaminate de ploaie. Față de nivelul maxim admis, nivelul radio izotopilor apei de ploaie testată în America este de 131 de ori mai mare decât cel maxim admis de guvern.
Apa de ploaie contaminează pământul și nimeni nu prea poate controla acest fenomen.
100 de milioane de tone de materiale iradiate solide purtate de curenții maritimi, aluviuni, flotanţi contaminează toată coasta de vest a Americii.
O „platformă” toxică de resturi contaminate a plutit 4500 de mile în Pacific timp de 280 de zile.

Animalele sălbatice sunt puse și ele în pericol. Urșii polari suferă de boli misterioase, precum leziuni la nivelul pielii și probleme cu blana, problem întâlnite și la focile de mare, însă, din păcate, în cazul lor, pericolul s-a soldat deja cu moartea.

Nu se știe cât va mai dura până la infectarea celorlalte oceane. Situația este gravă. S-au propus soluții de redresare a ei, care costă enorm și durează ani de zile. Despre acestea, în episodul următor din seria [highlight]FUKUSHIMA, începutul Apocalipsei?[/highlight]