E greu de găsit o concluzie mai bună la caderea la vot a Legii Minelor, decât cea exprimată public de consilierul premierului Ponta și de Varujan Vosganian, liberal, fost Ministru al Economiei în guvernul Ponta. Primul, Ionel Blănculescu, declară insidios că "extremismul străzii" a determinat căderea Legii minelor.

"Extremismul străzii este foarte periculos pentru România. Este nevoie de un răspuns la această formă de radicalism" amenință acesta, ca apoi să încheie în cel mai pur stil diversionist: "Sunt voci ale străzii care spun că ar trebui triplate redevenţele, dar asta ar însemna închiderea tuturor investiţiilor". Desigur, nimeni nu vrea triplarea redeventelor, ci oprirea imediată a unor ilegalități la care a fost parte ca șef al "consiliului de înțelepți" strâns în jurul lui M.R. Ungureanu, cel care a semnat contractul secret cu Chevron cât a fost numit, vremelnic, prim ministru.

Oprirea Chevron-ului, ca și a celorlaltor firme care doresc să exploateze gazele de șist, ține de securitatea națională. Așa cum a înțeles să arate legislativul francez, Adunarea Poporului, într-una din expunerile de motive prin care exploatarea gazelor de șist a fost declarată interzisă în Hexagon: "Cum au demonstrat-o experimentele din America de Nord, folosirea acestei tehnici implică riscuri evidente: poluarea pânzei freatice, distrugerea peisajelor, trafic continuu al camioanelor cu consecinţe grave asupra eroziunii şi ecosistemelor, cantitatea de apă întrebuinţată şi impactul asupra resurselor." (amendamentul 8, art.1), lege care prevede pedeapsa privativă de libertate (închisoarea) și amenzi mari pentru cei care o nesocotesc. Pentru că Franța are o ruralitate pe care vrea să o prezerve, agricultura fiind un domeniu tradițional susținut de stat, pe lângă legislativul românesc care vrea să dea o lovitură mortală satului prin distrugerea ireversibilă a pământului și a apei freatice - două componente vitale ale vieții în general -, și prin liberalizarea totală a vânzării pământului arabil către străini. Asta după ce a sprijinit depopularea satelor în ultimele două decenii, fapt care are urmări psiho-sociale dramatice.

Doua destine - studiu de caz

Însă dl. Blănculescu are o pasiune pentru exploatările catastrofale, fiind unul dintre cei mai vocali susținători și ai RMGC. Oprirea pe moment a acestui proiect care ar putea aduce în Apuseni cel mai mare lac de cianuri din Europa (mai mare decat lacul Vidraru, așa cum spune chiar compania pe site), a smuls consilierului premierului Ponta acest panseu apocaliptic: ”Nici când sunt cu pistolul la tâmplă, americanii nu negociază cu teroriștii, pentru a nu crea un precedent, care ar escalada cererile acestora." Nu contează că un fost procuror militar care a instrumentat cazul, col. Gheorghe Oancea a arătat public că această afacere este o fraudă uriașă, poate cea mai mare din istoria modernă a țării, care stă cocoțată pe lașitățile interesate ale unor politicieni de-a lungul timpului, că există un dosar început deja al acestui imens tun economic - Ionel Blănculescu își continuă meseria de agent de influență precum și gesticulația belicoasă. În pandant, fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian regretă respingerea Legii minelor, pe care o consideră "o mare lovitură". "Nu pot spune că mi-a venit să plâng, dar am trăit o mare amărăciune. Respingerea Legii Minelor fost o mare lovitură, dar am văzut că o ţară întreagă se bucura". În aceste cuvinte bine simțite (Varujan Vosganian este si un scriitor de primă mână), se exprimă neechivoc și implicit contrastul dintre elitele politice ale țării și cetățenii statului. Fericirea poporului aduce instantaneu tristețea guvernantului. Ce este și mai interesant, este modul cum oameni cu un background atat de diferit -pentru că dacă în cea mai mare parte a carierei sale, dl. Blănculescu, după studiile militare a slujit comunismul ceaușist în MApN ca "șef birou de analiză", ceea ce-l apropie mai degrabă de zona serviciilor decât de regiment, iar dl. Vosganian a fost un om care a stat foarte departe de structurile totalitare, ba chiar a fost un revoltat antisistem; deși a terminat ca șef de promoție ASE-ul și apoi a urmat cursurile Facultății de Matematică, a preferat unei cariere politice în PCR, o indârjire surdă, exteriorizată prin preocupări artistice și intelectuale, fiind apoi unul dintre cei care au fost arestați de regim în noaptea de 21 dec. 89 ca participant la revolta populară -, deci personalități atât de diverse și chiar aparent în structură opozabile, pot să fie, iată, atât de atașate idealurilor neoliberale. Dl. Vosganian, după ce a primit loviturile pulanelor regimului comunist, nu mai poate reacționa la cele ale jandarmeriei puse în slujba Chevron. Loviturile lor sunt benefice. Nu mai produc omului politic amărăciune, ci poate doar ușoare nostalgii.

Dacă primul are circumstanțe, figura sa aducând mai degrabă cu un comisar ideologic al corporatismului pur, care stă cu steagul ridicat pe tancurile "marilor investitori" prin care își face loc în mulțime, al doilea arată cât de usor pot fi uitate idealurile de libertate ale tinereții. Ambii demonstrează că neoliberalismul nu are îngrădiri partizane, cele două partide pe care le reprezintă având în aparență ideologii diferite, de stânga, respectiv de dreapta. Însă și partidele acestora se conformează tendinței occidentale de nivelare cvasi-completă a filozofiei politicului. Toți trag la aceeași barcă a interesului marilor corporații, cu care politicul devine interdependent.

Între mustața cazonă și ciocul intelectual se observă o fraternizare ideologică neașteptat de rapidă. Ca între miliție/securitate și jandarmerie. Rezultatul este același: o Românie care încă nu are încă reflexul de a accepta colaborarea și care trebuie aliniată, chiar prin alienare. Cu pulanul.