ascultă articolul

„Dacă vrem să ne iubim patria, neamul, biserica, să-l citim pe Eminescu!” – Pomenirea lui Eminescu la Putna, 2014

Mihai Eminescu, cel care are un rol important în deslușirea identității naționale a românilor, a fost cinstit pe 14 ianuarie la Mănăstirea Putna, cu ocazia prezenței aici a participanților la Festivalul Literar „Mihai Eminescu”, organizat de Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina și Societatea Scriitorilor Bucovineni, în colaborare cu Colegiul Național „Petru Mușat”, Biblioteca Bucovinei, Primăria Șerbăuți, Primăria Putna și Mănăstirea Putna, și coordonat de către Carmen Veronica Steiciuc.

Cu binecuvântarea , la ora 14, a fost săvârșită slujba Parastasului de către un sobor de clerici ai mănăstirii. Părintele Stareț, arhimandritul Melchisedec Velnic, a pus la sufletul celor de față câteva gânduri despre prezența lui Eminescu la Putna și despre rosturile înalte spre care ne cheamă omagierea sa:

„La 164 de ani de la nașterea poetului, îl cinstim și ne rugăm pentru odihna sufletului său, a celui care s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorințele lui; cred că nu este un altul care să fi iubit neamul, cultura, limba, asemenea lui. Cred că și sfârșitul vieții pământești a lui Eminescu a venit din cauza durerii pe care el a simțit-o văzând că cei care au în mâini destinele unui neam, cei care au datoria de a promova binele, adevărul, frumosul, nu o fac.

Prezența lui Mihai Eminescu aici este legată de Serbarea de la Putna din 1871, la hramul mănăstirii. Aceasta a fost cea dintâi Serbare a Românilor de Pretutindeni, cu ocazia căreia a avut loc și primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni.

După încheierea ei, Eminescu scrie: «Să deie Ceriul ca să ajungem asemenea momente mai adeseori, să ne întâlnim la mormintele strămoșilor noștri plini de virtute, și să ne legăm de suveranitatea lor cu credința și aspirațiile vieții noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă și pomenire în viitor».

Din păcate, însă, după întoarcerea la Viena, eforturile de redeșteptare națională nu au putut fi continuate unitar, deși participanții la Serbare au rodit, fiecare în direcția lui, pregătind drumul către Unirea din 1918. Pe Eminescu l-a afectat însă această lipsă. Maica Benedicta, acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, scrie în cartea Viața lui Eminescu: «Tot zbuciumul lui pentru a da viață sărbătorii atât de dorite și mai ales congresului studențesc, marile lui nădejdi în continuarea operei de la Putna în sensul constituirii unei direcții sigure, unitare, a spiritului românesc, s-au văzut amar dezamăgite. […] Atât de mare a fost șocul suferit de Eminescu, atât de adânc resimțite aceste fapte de gravă inechitate inconștientă cu care se răsplătea o inițiativă de semnificația celei de la Putna, încât se pare că de atunci, cum spunea Slavici, el n-a mai fost niciodată același om de mai înainte, senin, voios, încrezător».

Pentru că atunci când a publicat prima dată Viața lui Eminescu nu a putut vorbi despre credința lui Eminescu, mai târziu, după anii 1990, academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga a scris un cuvânt dedicat în întregime acestui aspect: Eminescu între credință și cunoaștere. Și dacă, în încheierea cărții, se spune că, pe drumul Golgotei lui, nimeni nu l-a însoțit, la finalul cuvântului despre credința sa, ea mărturisește: «Avem adânca încredinţare că Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, în mila ei nesfârşită faţă de durerea şi umilinţa lui, i-a mijlocit mântuirea.

Astfel, „gândurile ce au cuprins tot universul” revin la matca Ortodoxiei româneşti pe care, dincolo de toate pendulările căutătorului de absolut, Eminescu a iubit-o şi a apărat-o ca pe prima valoare a spiritualităţii neamului, întrupată în Biserica naţională. Şi ca încheiere, vreau să citez fraza de început a unui articol intitulat Paştele: „Să mânecăm dis de-dimineaţă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, viaţa tuturor, răsărind”.»

Știți însemnarea de pe un Ceaslov de la Mănăstirea Neamț, în care se arată cum, de sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în 1886, Eminescu s-a spovedit și s-a împărtășit la această mănăstire.

Maica Benedicta spunea că: «Eminescu s-a desfășurat pe cele mai înalte registre ale cunoașterii […] cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.» Prin acest drum anevoios, prin iubirea pentru adevăr și frumos și jertfa pentru ele, Eminescu este un martir al limbii, culturii și spiritualității românești, un martir al credinței în valorile acestui popor.

Facă bunul Dumnezeu ca ziua de pomenire a lui Eminescu să fie o zi de trezire a conștiinței neamului nostru, de întoarcere către valorile noastre naționale și, dacă vrem să ne iubim patria, neamul, biserica, să-l citim pe Eminescu!”

Apoi, în fața bustului lui Eminescu din incinta mănăstirii, ridicat la inițiativa Societății Arboroasa în 1926, a avut loc festivitatea de acordare a premiilor festivalului, oferite de către Centrul Bucovina.

Academicianul Mihai Cimpoi, de la Chișinău, a primit Premiul de Excelență „Mihai Eminescu” pentru volumul Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic, apărut la Editura Gunivas din Chișinău, în 2013.

Criticul și profesorul Adrian Dinu Rachieru, de la Universitatea din Timișoara, a rostit laudatio.

„Autorul s-a încumetat la o trudă sisifică, realizând acest monumental dicționar enciclopedic. Este o carte care răspunde îndemnului testamentar al Maicii Benedicta, acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, «Apărați-l pe Mihai!». Eminescologia este o întreprindere infinită și avem datoria cu toții să ne angajăm la acest efort, apărând valorile culturii românești. În lucrarea premiată, avem de-a face cu un sistem reticular complex, pe care autorul încearcă să-l descifreze pentru noi, compartimentând cartea în numeroase secțiuni, înmagazinând, cu o forță de sinteză uluitoare, informații risipite prin atâtea culegeri și semnate de nume prestigioase din câmpul eminescologiei. Ne bucurăm cu toții că domnul academician este, în sfârșit, laureat la Putna. Domnia Sa a cules de-a lungul anilor numeroase distincții, premii, dar, probabil, cea de la Putna îi va rămâne cea mai dragă”.

Academicianul Mihai Cimpoi, în răspunsul său, a vorbit despre faptul că prin Eminescu mergem cu valorile noastre în Europa:

„Premiul acesta este deosebit de onorant. Are un preț aparte – preț este un cuvânt eminescian, îl folosea foarte des în publicistică. Aici, la Putna, se întâlnesc cele două figuri emblematice: Ștefan cel Mare și Eminescu. În manifestul Congresului din 1871, Eminescu scrie că este timpul să imprimăm o singură direcție spiritului românesc. Eminescu a imprimat o singură direcție: spre europenitate și spre universalitate. De naționalism nu trebuie să fugim. Nu suntem noi mari naționaliști! De exemplu, Japonia are un program de stat pentru apărarea specificului național”.

Adrian-Gelu Jicu, critic literar din Bacău, a primit Premiul Special „Mihai Eminescu” pentru exegeză eminesciană, pentru volumul Coordonate ale identității naționale în publicistica lui Mihai Eminescu. Context românesc și context european, publicat la Editura Muzeul Național al Literaturii Române din București, în 2013.

Criticul literar și profesorul universitar băcăuan Vasile Spiridon a rostit laudatio. Domnia Sa a arătat că juriul a avut câteva temeiuri solide în acordarea premiului, în primul rând actualitatea temei.

„Actualitatea temei decurge din abordarea unor subiecte mult-discutate astăzi. Ideea europeană este într-un impas. Se vorbește, pe de o parte, despre multiculturalism, globalism, aculturație, identitate culturală, pe de alta, despre naționalism, șovinism, antisemitism. Adrian-Gelu Jicu analizează contextul european și contextul național în care a apărut și s-a dezvoltat epistema eminesciană legată de identitatea culturală.

Autorul distribuie accentele pertinent, acolo unde este cazul amendează unele păreri care sunt greșite – pentru că, de-a lungul anilor, taberele au fost împărțite între un bățoșism naționalist și un cosmopolitism snob, dar autorul reușește să țină bine cumpăna, dreapta măsură. Având în vedere noutatea, actualitatea, metodologia și curajul de a aborda opera lui Eminescu dintr-o perspectiva delicată, publicistica sa, care stârnește vii reacții, juriul a fost îndreptățit să îi acorde premiul pentru exegeză.”

Adrian-Gelu Jicu a mulțumit și a mărturisit că acesta este un premiu al lui Eminescu.

„Nu este premiul meu, este premiul lui Eminescu. Lui se cuvine să îi aducem acest omagiu. Stăteam în timpul slujbei în fața icoanei cu Ștefan cel Mare și am remarcat cuvintele scrise pe răvașul pe care el îl poartă în mână: «Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre.» Asta avem de făcut, indiferent de forma sub care o facem. Eu asta am încercat. Important este că după atâția ani ne putem raporta la Eminescu, ne revendicăm de la Eminescu, el este cel care ne reprezintă, cel care ne definește. Faptul că ne aflăm aici spune totul. Parafrazând un cuvânt evanghelic, putem spune că «unde doi sau trei se adună în numele lui Eminescu, acolo este și el».

Legat de acest aspect, există în carte un capitol dedicat Bisericii. Eminescu vede în Biserică un factor fundamental pentru apărarea identității naționale. Eminescu în permanență socotește Biserica unul din stâlpii românității, alături istorie, limbă, folclor. De aceea, cred că este fericită întâlnirea noastră aici, sub semnul lui Eminescu, sub semnul lui Ștefan cel Mare, sub semnul lui Dumnezeu”.

Părintele Stareț a dăruit celor doi premianți triada volumelor despre Eminescu publicate de către Zoe Dumitrescu-Bușulenga și reeditate de către Fundația Credință și Creație: Eminescu. Viața, Eminescu și romantismul german, Eminescu. Cultură și creație.

A urmat un recital de poezie și cânt, pe versuri de Eminescu și despre Eminescu, al elevilor de la Școala Generală din Putna, sub îndrumarea directorului acesteia, Mircea Aanei, după care toți invitații au mers cu o lumânare la mormântul Maicii Benedicta, aflat în cimitirul mănăstirii.

La manifestările de la Putna au participat și oficialități județene, subprefectul Constantin Harasim și consilierii județeni Mihai Grozavu și Virginel Iordache, precum și primari din zona Rădăuți.

A consemnat: protos. Dosoftei Dijmărescu
Foto: monah Timotei Tiron

[gallery type="slideshow" link="file" ids="14937,14938,14939,14940,14941,14942,14947,14946,14945,14944,14943" orderby="rand"]