ascultă articolul

Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) a comemorat cei peste 10.000 de studenţi arestaţi în noaptea de 14-15 mai 1948 de către regimul comunist. Comemorarea a avut loc la fostul sediu al Securităţii din Iaşi, actuala „casă cu gang” sau „Casa cu Pasaj”, despre care se spune vei avea restanţe dacă treci pe sub arcadele ei.

Cunoscută de istorici drept Casa Conachi sau Casa Rosetti, ridicată între 1803-1816, a avut mai multe destinaţii, de la bancă la local pentru şedinţele Guvernului din timpul ocupaţiei din Primul Război Mondial. Dar cea mai cruntă, a rămas destinaţia ei de sediu al Securătiţii ieşene, loc în care au fost torturaţi în timpul anchetelor liderii mişcării studenţeşti din Iaşi.

De-a lungul perioadei interbelice, studenţii în general, dar mai ales liderii mişcării studenţeşti, au avut de suferit constant datorită politizării forţate a mediului academic şi a vieţii politice instabile din societatea românească, care nu accepta conturarea unei conştiinţei naţionale a tinerei generaţii care abia intra pe băncile facultăţii după Primul Război Mondial.

Coagularea mişcării studenţeşti şi primele acţiuni şi solicitări ale studenţilor în direcţia obţinerii unor drepturi fundamentale (condiţii omenoase de masă şi cazare în cămine, burse sociale, dreptul de a fi reprezentaţi în senatele universităţilor) au fost reprimate cu brutalitate de către autorităţile române, orice tentativă a studenţilor de a produce o schimbare în mediul universitar finalizându-se cu bătăi şi arestări din partea forţelor de ordine.

Instalarea forţată a regimului comunist după actul de la 23 august 1944, când armata sovietică a ocupat practic România, i-a găsit deja pe o parte dintre liderii studenţilor arestaţi sau chiar eliminaţi fizic de către regimurile anterioare. Poziţiile pro-regaliste şi anti-comuniste ale studenţilor aveau să fie pedepsite de către noua conducere comunistă, fiind întocmite liste întregi cu numele celor care se opuneau regimului comunist.

Astfel, prin ordinul ministrului de interne Teohari Georgescu a fost declanşată operaţiunea la scară naţională de lichidare a studenţilor care se opuneau noului regim, cu scopul de a elimina ultima linie de rezistenţă anticomunistă din spaţiul public românesc şi de a preveni alăturarea lor grupurilor de luptători anticomunişti din munţi.

Studenţii arestaţi au fost supuşi unor metodă de tortură îngrozitoare, care includeau bătaia deţinuţilor cu ciomege, curele, frânghii, picioare de la paturi, cozi de mătură, smulgerea părului sau a unghiilor, zdrobirea părţilor moi ale corpului, călcarea în picioare sau ţinerea lor îndelungată în apă foarte rece.

Arestările au continuat ani la rând, zi de zi, pentru a-i elimina şi pe cei care au sprijinit, simpatizat sau chiar cunoscut pe studenţii din rezistenţa anti-comunistă. A urmat un şir interminabil de procese în care studenţii erau condamnaţi pe viaţă sau la pedepse de peste 10, 15 sau 20 de ani de muncă silnică pentru „vina” de a-şi iubi Ţara şi de a crede în Dumnezeu.

La un an după, s-a început celebra „reeducare de la Piteşti”, aplicată ulterior în întreaga ţară. Un regim cumplit de exterminare, care viza anihilarea psihică sau compromiterea studenţilor deţinuţi, fiind supuşi la diverse umilinţe care mergeau până la ingerarea forţată de materii fecale şi urină, sau puşi în postura de a-şi lovi cu brutalitate prietenii, în schimbul unor momente de libertate.

Cei mai mulţi au avut o atitudine demnă, suportând privaţiunile şi umilinţele, mărturisind valorile creştine şi naţionale, dovedind o putere interioară superioară prin atitudinea faţă de cei căzuţi în nenorocire, în acele condiţii în care teroarea a încercat să-l transforme pe om în fiară.

Cinste lor!

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s-au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul, nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plânge,
ci se cuminecă prin voi.

(Radu Gyr)

Liga Studenților din Iași

[gallery link="file" ids="37176,37177,37178,37179,37180,37181,37182,37183,37184,37185,37186" orderby="rand"]