"Bărbatul necredincios prin femeia credincioasă se sfinţeşte..."

Cum ar arăta ţara asta dacă măcar zece din bărbaţii-cheie care ne conduc ar iubi femei care să îi poarte prin spitale să ducă daruri bolnavilor, să miluiască săracii, să le poarte de grijă bătrânilor uitaţi de toţi, care să păstreze cu sfinţenie obiceiurile din bătrâni, să le stea alături duminică de duminică la Sfânta Liturghie, să se spovedească şi să se împărtăşească regulat, împreună, care să strabată ţara asta în lung şi în lat iubind fiecare fărâma de pământ sfinţită cu sânge, care să le stea alaturi orice ar fi in iubire de neam, frica de Dumnezeu şi lupta cu tot felul de ispite şi de patimi şi de neputinţe... Aşa cum au stat cândva Maria Brancoveanu... Soţia lui Neagoe Basarab... Regina Maria, care iubea săracii, istoria, tradiţiile şi mânăstirile din ţara asta mai mult decât le iubim noi cei născuţi aici...

Cum ar fi?

Cât de mult poate face o femeie...
Soţie, mamă, iubită sau fiică... Un singur gest, un singur cuvânt, o singură rugăciune - izvorâte din iubirea aia de neam care arde, din credinţa aia oarbă în Dumnezeu care a ţinut neamul nostru atâtea sute de ani... -  ar face cât un milion de afişe!
Dar astea nu se pot mima sau photoshopa... Sunt sau nu sunt. Din ce în ce mai stinse, pe zi ce trece. Şi rezultatele le ştim cu toţii...

Gând în zi de sărbătoare: Poate că şi o ţară... tot prin femeile credincioase se sfinţeste.