Înainte ca turismul să devină o afacere iar televizorul un mijloc de divertisment, în vestul Europei erau la mare căutare expoziţiile exotice în care exponatele erau chiar oameni. Numai la o singură expoziţie, cea din anul 1931, organizată la Paris timp 6 luni, au venit 34 de milioane de vizitatori.

Populaţii indigene din Africa sau America de Sud erau aduse forţat în Europa şi Statele Unite ale Americii de către colonialişti pentru a reproduce habitatul lor natural. Condiţiile mizere în care erau ţinuţi şi izolaţi arătau clar cine este rasa superioară. Perioada de glorie a acestor grădini "zoo" a fost între anii 1870-1930. Totuşi, aceste evenimente au avut loc mult după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, ultima expoziţie având loc în Belgia, la Bruxelles, în anul 1958.



Istoria pigmeului congolez Oto Benga adus cu forţa în Grădina Zoologică din Bronx, în anul 1906, este una dintre cele mai cunoscute în această privinţă. Acesta s-a sinucis la doar 32 de ani după ce a fost luat de lângă tribul său şi dus în SUA.

Una dintre primele grădini zoologice umane a fost cea realizată în Londra, în 1851, atunci când familii întregi de indigeni africani au fost aduse în Europa pentru a realiza o replică a satelor primitive din Senegal, Niger sau Guineea. O altă expoziţie celebră a fost şi cea din Franţa, unde, în 1880, şase sate diferite au fost construite la Jardin d’Agronomie Tropicale, reprezentând replici ale habitatului originar din câteva colonii ale Imperiului Francez: Madagascar, Indochina, Sudan, Congo, Tunisia şi Maroc.



Indigeni participând la un concurs de tras cu arcul, organizat în 1904 la St. Louis, în Statele Unite, anul în care oraşul a găzduit Jocurile Olimpice. Evenimentul a fost intitulat Olimpiada Sălbaticilor. 

Toate aceste "puneri în scenă" au satisfăcut, vreme îndelungată aşteptările Vestului. Imobilizaţi şi expuşi, oamenii din populaţiile de culoare au fost forţaţi să simuleze dansuri, parade, sau chiar acte de război, prin care să se care să se evidenţieze presupusa violenţă şi barbarie de care ar fi fost capabili.

Se care că cel care ar decis să interzică aceste barbarii în Germania a fost Adolf Hitler. Alţii spun că odată cu apariţia cinematografului, în anii '30, lumea din Occident a găsit un alt mjloc de a petrece timpul liber.