Stimate domnule prim-ministru al României,

Imaginaţi-vă că locuiţi într-un bloc obişnuit, cu vecini obişnuiţi.

Vă plătiţi regulat datoriile, nu murdăriţi pereţii, nu faceţi gălăgie după lăsarea serii. Destul de des, fără să fi aflat din timp, vi se întrerupe apa. Sau vine plină de rugină. Toate reparaţiile instalaţiilor se fac cu întârziere şi costă dublu. Şi n-au vreun fel de garanţie.

Câţiva vecini adună datorii cu anii. Mai prost e că unii din ei fac chefuri exact când vreţi să vă odihniţi, după o zi de muncă grea. Iar uneori găsiţi uşa forţată şi lucruri luate de prin casă, iar un bilet cu scris urât, lăsat pe hol, vă zice că şi-aşa aveaţi prea multe. Nu ştiţi exact cine o face şi bănuiala doar vă otrăveşte ziua.

Din când în când, mergeţi la administratorul de bloc şi-i explicaţi, cu ton politicos, că situaţia este intolerabilă. Şi că ce se întâmlpă nu e bine pentru nimeni din bloc. Că vreţi să ştiţi din timp de reparaţii şi că e treaba dumnealui să strângă banii de la toţi.
Nu e primul administrator cu care aveţi discuţia asta. Au fost mulţi înainte. Nimic nu-i diferit.

Administratorul, ştiind că e plătit de dumneavoastră, zice şoptit că aveţi dreptate. A doua zi găsiţi un alt anunţ pe scară. Acoperişul va fi reparat şi costă triplu. Iar blocul se dărâmă încet, bucată cu bucată.

Ei bine, nu sunteţi un locatar obişnuit, domnule prim-ministru.
Sunteţi administrator. Iar blocul e o ţară. România.