ascultă articolul

Filmul "Poziţia copilului" al regizorului Peter Călin Netzer, prezentat în premieră publicului belgian la Palatul Artelor Frumoase (BOZAR) din Bruxelles,  le-a lăsat o impresie puternică spectatorilor veniți în număr mare să asiste la proiecție, fapt dovedit și de numărul mare de persoane care au rămas după vizionare pentru a discuta cu actrița Ilinca Goia.

http://youtu.be/ZtoCo9pJ2yU

Ea a răspuns unei palete largi de întrebări legate de film, de la modul în care au fost turnate anumite scene, lucrul cu regizorul Peter Călin Netzer și cu actrița din rolul principal, Luminița Gheorghiu, sau personalitatea personajelor, și până la modul în care percepe viitorul cinematografiei românești. La final, Ilinca Goia a declarat pentru presa română din Bruxelles că publicul i s-a părut "foarte deștept, sensibil și în același timp foarte receptiv".

"Nu știu ce nație erau, dar în tot cazul au fost întrebări puse de oameni deștepți, tineri, de un public cultivat, care a văzut cinema la viața lui și care a intuit probleme psihologice în film și între personaje. Și asta bineînțeles că te recompensează și pe tine ca artist, pentru că simți că nu ai muncit degeaba", a spus actrița.

Ea a adăugat că întrebările din cadrul dialogului cu spectatorii seamănă foarte mult între ele, fie că e vorba de Bruxelles, Luxemburg, București, Craiova sau Cluj.

"Publicul ce rămâne după, în care filmul ruminează încă, mai are nevoie să rumineze o vreme, și mai are cât de cât de întrebat, să se poziționeze față de film, pune cam aceleași întrebări. Întrebările acestea care seamănă între ele sunt întrebări universal valabile, nu țin de România, nu țin de socialul de astăzi din România, de mizerie, de gunoaie, țin de relația dintre o mamă ultraprotectoare și fiul castrat, între ghilimele, între noră și soacră, țin de chestii ce nu sunt numai ale noastre, ale românilor", a apreciat actrița.

Una dintre cele mai puternice secvențe din film este cea în care personajul pe care îl interpretează discută cu mama partenerului ei despre viața lor sexuală. Ilinca Goia afirmă că scena este una foarte șocantă, care i-a produs crispare în momentul în care a citit-o în scenariu.

"Pe mine acea scenă m-a crispat când am citit-o în scenariu. După aceea, când am făcut prima oară la audiție scena, mi s-a părut mai posibilă, așa cum o cerea Netzer. El nu s-a dezis de ceea ce mi-a cerut la audiție, adică ce-a vrut a știut foarte bine, și după trei luni, când am filmat, același lucru mi l-a cerut și nu mi-a permis să mă îndepărtez. Da, e șocant, da, sunt lucruri crude, foarte fruste, foarte abrupte. Important este că mi se pare, și asta mi-am dorit și cred că și Luminița (Gheorghiu — n.r.) la fel, că ne-am ferit să intre în trivial, în mahalagisme, ne-am ferit să intre într-o confruntare între două cutre, ca să zic așa. Ci să fie, cum să spun, un fel de flux între două forțe esențiale în viața acestui bărbat neterminat și nici ele foarte terminate, ca să zic așa, ca personalitate", a relatat ea.

Întrebată dacă rolul din "Poziția copilului" i-a influenţat în bine cariera, filmul primind  Ursul de Aur la Berlinala din 2013, a răspuns că ar vrea să spere că da.

"În măsura în care orice faptă de valoare are vreo logică și o continuitate în România, atunci da, răspunsul e unul pozitiv și unul optimist. Dar în măsura în care nu, răspunsul meu o să fie un semn de întrebare. Până acum nu s-au bătut regizorii să mă ia în filme, am făcut un singur film de atunci. Nu m-au cotropit ofertele nici în televiziune sau într-un alt sens. Dar ce m-a marcat a fost faptul că a trebuit să-i fac față filmului după ce a fost el gata, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat până acum. Adică să mă duc cu el pe la festivaluri, să mă duc cu el să-l prezint publicului, să mă duc să-l povestesc, să-i dau Cezarului ce-i al Ursului, cum ar fi. Și asta m-a onorat, m-a făcut mai responsabilă și mi-a dat un sentiment de noimă, că ceea ce facem totuși e bun, că e universal valabil, că e un act cultural", a spus Ilinca Goia.

În legătură cu destinul filmului "Poziția copilului", actrița spune că este unul deja "zăpăcificant", dar că surprizele pot continua. "A fost deja lansat pe toate continentele, are peste 20 de nominalizări, peste 50 de lansări, că a fost la Berlinală, la Karlovy Vary, la Toronto, la LA Film Festival, la Abu Dhabi, la Namur, cu două premii, ce să mai spun. Oscarul nu s-a întâmplat, dar mai departe, știu eu?", a mai afirmat ea.

Ilinca Goia a pus succesul filmului pe seama faptului că "este o oglindă a naturii umane, într-un sens, și a unei relații importante din natura umană, între mamă și fiu, și prin faptul că e bine scris și că are doza cuvenită de umor, de autoironie, de cruzime, are dozajul bun".

Actriţa a afirmat că despre normalitate nu se va putea vorbi în cinematografia românească decât atunci când  când va exista o paletă vastă de stiluri, "când va fi și film psihologic, și film pentru copii, și comedie dramatică, și comedie romantică, când va fi un aflux de creativitate care să se împartă pe un ambitus mai larg". "Acum sunt numai filme de actualitate și de problematică socială sau politică", a declarat ea.

Întrebată dacă există riscul ca cinematografia românească să rămână prinsă în acest curent minimalist, foarte apreciat la festivalurile de film, Ilinca Goia a afirmat că acest stil are sensul lui, atâta timp cât nu devine un deziderat în sine.

"Mi-a fost frică de asta, dar după ce-am lucrat cu Netzer nu mi-a mai fost frică, pentru că am văzut că și minimalismul ăsta are sensul lui, are folosința lui. Mie mi-a folosit, pentru că l-am încercat și am văzut că se poate. Eu cred că minimalismul și-a jucat rolul în cinema-ul românesc și de acum încolo creatorii se îndreaptă către altceva și se vor folosi de alte instrumente, mai iscusite, mai artistice. Așa cred eu", a mai spus actrița.

Filmul lui Peter Călin Netzer va rula în cinematografele din Belgia începând cu această săptămână.

http://youtu.be/H5RHXnK5Zcs