ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Îmi pare rău pentru PREȘEDINTELE care ai fi putut să fii (săraca Românie, nici nu tine nu a nimerit-o, nu a avut încă, în 30 de ani de „democrație”, niciun PREȘEDINTE, numai președinți).
 
Pentru că orice altceva ți-ai închipui tu, astăzi, nu ești PREȘEDINTE, adică acea persoană vie, care dă tot ce are țării sale; ești președinte, un cuvânt golit de conținut, o etichetă, denumirea unui post, eticheta de pe un jilț. O expresie a unor interese, a îngemănării unor interese personale cu ale celor care te-au pus acolo; și nu, nu la votanți mă refer.
 
A fi PREȘEDINTE e mai mult decât a te cocoța pe un scaun înalt, a te îndesa temeinic în el și a privi de acolo disprețuitor și supărat spinările celor care, prin aceeași „tiranie a majorității”, pe care astăzi o critici vehement, te-au votat sperând că vei, în sfârșit, o excepție.
 
Ca PREȘEDINTE, nu poți trata cu dispreț și critica o inițiativă care a adunat peste 3 milioane de semnături și care, conform tuturor sondajelor este susținută de peste 70 % din populație, adică de majoritate, și cu atât mai puțin pe cei care au inițiat-o și semnat-o. Ca președinte poți.
 
Mulți dintre cei care au semnat, sau care susțin această direcție de existență a României te-au votat și pe tine; astăzi ei, pentru președintele Iohannis, sunt niște fundamentaliști, niște stupizi, niște retrograzi, adică niște reziduuri tâmpe și nocive ale unor vremuri revolute. Pentru PREȘEDINTELE Iohannis, ei ar fi fost frații săi, poporul său, glasul de care ar fi trebuit să asculte.
 
Mai mult, după ce îi cerți, constatându-le lipsurile și defectele înfiorătoare, le propui o medicație, care a pus pe butuci Vestul: multiculturalism, diversitate, incluziune, lgbtism, căsătorie homosexuală, pedofilie, eutanasie și tot restul care vin la pachet odată cu acceptarea triadei de la începutul acestei enumerări. Și asta, deși nu ești atât de obtuz, de lipsit de capacitatea de a înțelege, încât să nu-ți dai seama de distrugerile de profunzime, iremediabile, pe care această dictatură ideologică, de origine neo-marxistă, le-a adus Occidentului.
 
În aceeași linie, deși populația este zdrobitor împotrivă, ne aduci, slugarnic, iesmenist, migratori. Chiar dacă România nu a avut niciodată activități coloniale, nu a distrus textura altor continente, nu a lăsat în urmă state artificial trasate (pline de contradicții etnice, tocmai pentru a perpetua stăpânirea și exploatarea lor cu mijloacele mai perfide ale neocoloniasmului), nu a provocat interminabile războaie, masacre, deplasări de populații, genocid prin foamete, însetare, boli și, mai nou, terorism. Chiar dacă ești conștient că acest amestec va duce la alte conflicte, distrugeri, victime nenumărate și aici, în Europa, și, în final, la distrugerea actualelor popoare, a ceea ce a fost și încă mai este, într-o diversitate reală a culturilor, acest continent.
 
Dar ești doar un președinte, cum ai putea face altfel?
 
Ai pierdut procese, ți s-au luat case dobândite, zice actul de justiție, fraudulos, sunt așezate sub semnul întrebării diverse lucruri pe care le-ai făcut la primar al Sibiului. Din păcate, refuzi să le clarifici, ataci justiția atunci când funcționează împotriva intereselor tale. Se afirmă că ești șantajabil cu dosare pe temele respective, dosare care te privesc pe tine și, unele, pe soția ta. Poate e adevărat, poate nu. Dar dacă este, dacă din cauza acestora funcționezi ca un președinte și nu ca un PREȘEDINTE, ieși la bătălie cu șantajiștii, spune ce ai de spus, taie-le posibilitatea de a te manipula. Poporul, oamenii te vor înțelege și te vor sprijini. Iar dacă în mod real ai făcut oarece blestemății, atunci acceptă ca un OM și ca un PREȘEDINTE plata pentru ele. Vei fi onorat și admirat pentru asta. Și vei fi iertat. De oameni și, cu atât mai mult, de Dumnezeu. Care a zis că nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă (adică să se căiască pentru faptele lor) și să fie viu.
 
Și așa ajungem la discuția despre esența, semnificația vieții.
 
Aici îmi pare rău, în primul rând, pentru tine ca profesor de fizică. Nu se poate să nu știi că, conform fizicii cuantice, informația, care organizează energia și materia, este indestructibilă și se răspândește instantaneu în întreg universiul.
 
Nu poți să nu cunoști experimentele de bază ale cuanticii, care au dovedit dualitatea undă-corpuscul a particulelor elementare și faptul că acestea devin una sau alta funcție de existența unui observator (adică a actului de observare), altfel nefiind altceva decât o infinitate de posibilități fără finalitate. Sau faptul că toate particulele din Univers sunt înlănțuite unele cu altele și comunică instantaneu (cuantic entanglement). Prima descoperire implică existența unui observator din afara Universului pentru ca acesta să existe sub formă materială; al doilea că tot ceea ce există este unit într-o infinită Memorie aferentă unei Rațiuni, că are nevoie de informație ca semnal, model, instrucțiune, iar transmiterea  și organizarea informației ca energie și materie, implică o Inteligență. Vorbesc, evident, despre confirmarea lui Dumnezeu de către științe (și mai sunt multe altele de spus în acest sens) și despre tot restul care decurge de aici.
 
Nu și se pare, domnule profesor de fizică Iohannis, că toate acestea sunt o bună bază științifică pentru a lua în calcul nemurirea și așezarea în nemurire (judecata) pe baza păstrării tuturor informațiilor despre noi de la ultimul electron la orice gând, trăire, faptă, sentiment? Că sunt șanse excepțional de ridicate ca să nu se termine viața ta într-o groapă, devorată de viermi, ci să continue într-o altă formulare după? Și acolo să fii analizat și așezat mai confortabil, sau mai puțin confortabil (știm că iubești confortul), după cele ce ai făcut aici?
 
Și așa ajung la ultima părere de rău: cea pentru omul Iohannis, cu perspective covâșitoare, spune știința actuală confirmând religia, de a exista și după această viață efemeră. Nu se poate să nu te gândești la moarte. Nu se poate să nu speri, chiar numai în subconștient, că lucrurile nu se termină aici, complet absurd, irațional. Că trebuie să fie și un dincolo. Dacă ai crede…
 
Dacă ai crede!  Dar nu crezi. Te închini, ții mâna pe piept, dar nu crezi; arborezi o figură sobră, pătrunsă, trăitoare, dar totul pare a fi de fațadă. Dacă ai crede ai știi, ai simți că nu poți minți, înșela, trăda, nesocoti, disprețui oamenii, lucra împotriva lor, nu te poți pune în slujba răului. Ai știi că sensul existenței este acela de a ne dărui celorlalți, de a ne jerfi orgoliile, poftele, mândria, comoditatea, plăcerile prea multe, trăind pentru ceilalți. A
Dacă ai crede ai putea fi un adevărat PREȘEDINTE!