O fortificație de aproape 90 de hectare, ridicată în urmă cu aproximativ 3.400 de ani, în epoca bronzului, a fost descoperită pe raza orașului arădean Sântana. Primele săpături erau efectuate în zonă în 2009, însă cercetările intensificate ale echipei arheologice româno-germane din ultimii doi ani au scos la suprafață descoperiri uriașe.

 

„Troia avea o suprafață de 29 de hectare, cetatea de la Sântana are nu mai puțin de 89 de hectare. Clădirile din Troia au fost realizate din piatră. La Sântana, construcțiile au fost realizate din lut și lemn, semn că civilizația era mai dezvoltată și se adapta la materialele de construcție de care dispunea. Cetatea de la Sântana a fost împrejmuită cu șanțuri de apărare adânci de peste patru metri, dar și cu valuri de pământ de peste 20 de metri. Ne aflăm în fața uneia dintre cele mai mari și impunătoare cetăți din Europa.(…) În urma măsurătorilor, am descoperit rezultate care ne sperie: un palat uriaș, cu lungimea de 100 de metri și lățimea de 40 de metri. Vrem să continuăm săpăturile și, pe cât posibil, vrem să facem această cetate să fie măreață, la fel cum a fost în urmă cu peste 3.000 de ani.”, a explicat profesorul Florin Gogâltan de la Institutul de Arheologie și Istorie a Artei al Academiei Române, din Cluj-Napoca pentru www.aradon.ro. 

 

La doar câteva zeci de kilometri distanță, în județul Timiș, descoperirile de la Cornești fascinează lumea argeologică europeană și nu numai. Realizată în aceeași manieră, dar cu patru inele de fortificație, așezarea se întinde pe aproape 1800 de hectare, cât jumătate din suprafața Timișoarei actuale. 

 

Fortificația de la Cornești datează tot de pe vremea Troiei și este cea mai mare de acest tip descoperită în Europa. Tehnica de construcție sugerează prezența unor indivizi specializați, care au avut cunoștințe solide privind structurile de rezistență și metodele de consolidare a acestora. „Valurile de pământ” au avut deasupra palisade, înălțimea de peste 4 metri și adâncimea șanțurilor de apărare de 2,7 m până la 4,7 m fiind descurajatoare pentru orice potențial agresor. 

 

Din cercetările ultimilor ani rezultă că cele patru ziduri au fost făcute în jurul anului 1.500. î.Hr., acum 3.500 de ani iar în anul 1.000 î. Hr. au fost scoase din uz. Fortificația a funcționat la sfârșitul epocii bronzului, într-o lume în care a funcționat Troia, lumea miceniană și imperiul hitit. Cetatea nu a avut doar un rol defensiv, ci și unul de expunere a puterii unei comunități, a unei elite războinice. Liderul a fost suficient de puternic încât să coordoneze activitatea de construire a cetății și a avut la dispoziție forță de muncă numeroasă și calificată, susțin specialiștii. La construcție s-au folosit aproape un milion de metri cubi de pământ și s-au defrișat peste 10.000 de hectare de pădure, copacii fiind folosiți pentru structura de lemn a valurilor de apărare.