ascultă articolul

Iulian Capsali, omul care şi-a anunţat candidatura la europarlamentare pe ActiveNews.ro, este în plină campanie de strângere de semnături pentru oficializarea candidaturii. Cezar Machidon a stat de vorbă cu Capsali, la două săptămâni de termenul limită oferit de lege.

Suntem la două săptămâni de sfârşitul campaniei de semnături. Cum a fost până acum, pentru dvs., această campanie?

Iulian Capsali: Evident, atât obositoare cât şi plină de lucruri frumoase. Au fost greutăţi şi încercări, dar şi multe bucurii. Oricum însă, mai avem până să tragem linie!

Care credeţi că au fost cele mai triste şi respectiv cele mai frumoase lucruri întâmplate de când v-aţi lansat candidatura?

Triste... poate e mult spus. Au fost oameni de la care era de aşteptat o mai mare maturitate, atât creştină cât şi politică. Oameni care par să nu îşi dea seama de ameninţările care sunt asupra Bisericii, asupra Familiei, a culturii noastre, asupra modului nostru de viaţă. Şi, astfel, nu-şi dau seama că trebuie să fim uniţi şi să acţionăm practic, pragmatic, nu limitându-ne la rugăciune. Credinţa fără fapte este moartă, nu-i aşa? In plus, sunt mulţi care ar vrea sa fiu un sfânt, sunt nemultumiti de imperfectiunile mele si au ramas fixati in ele, fara sa depaseasca momentul. Cea mai mare problema este suspiciunea oamenilor, cauzata de nemultumirile acumulate in 24 de ani de politicianism si iresponsabilitate fata de problemele cetatii.

Dar, pe de altă parte, în această campanie am întâlnit mulţi oameni minunaţi, care mi-au arătat din nou că există şi o Românie vie, tacuta si smerita, pentru care merita luptat ca sa capete glas si vointa de actiune.

Cum a străbătut familia dvs. această perioadă?

Cu multe încercări, peste care am trecut şi trecem, cu ajutorul lui Dumnezeu. Simtim rugaciunile Parintilor, care ne ajuta ca sa parcurgem o perioada dificila. Nu o sa le pot fi indeajuns de recunoscator pentru asta, niciodata!

Ştim că aţi călătorit prin ţară pentru a strânge semnături şi a vă cunoaşte susţinătorii.

A fost o experienţă deosebită. Am avut prilejul să văd, iarăşi, cum oamenii se luptă din greu să mai spere că există o ieşire din marasmul în care se scufundă ţara. Foarte mulţi dintre ei mă susţin tocmai pentru că nu sunt implicat politic şi valorile mele sunt ale lor: credinţa creştină, familia, tradiţiile noastre româneşti. Şi eu, şi ei, suntem împotriva politicianismului, suntem pentru o reprezentare cinstită şi cât mai puternică a omului obişnuit în structurile de conducere ale ţării şi ale Europei.

In drumurile dvs. aţi avut mai multe întâlniri cu ierarhii Bisericii? Mulţi aşteptau o concluzie publică pe această temă.

Biserica, dupa cate stiti, nu se poate implica politic. Mai ales în situaţia de la noi din ţară, unde presiunile asupra ei sunt foarte mari. De aceea aceste întâlniri nu pot intra în domeniul de interes public. Sunt mulţi politicieni care au asemenea întâlniri, să le spunem semi-oficiale. Pentru unii au motivaţii economice, pentru alţii electorale ş.a.m.d., dar oricum rămân în afara spatiului de interes comun.

Dar pentru dvs. ce caracter sau motivaţie au avut aceste întâlniri?

De verificare şi armonizare. Am vrut să verfic, prin colaborarea cu ierarhia Bisericii, dimensiunea creştină a demersurilor mele, atât de acum, din aceste luni de campanie, cât mai ales din viitor. În acţiunile din Parlamentul European trebuie să existe voci care să înţeleagă în mod real poziţia Bisericii în domeniul familiei sau bioeticii, de exemplu, şi să o poată susţine. Nu este ceva uşor şi nu se poate susţine o asemenea poziţie fără o bună pregătire, fără a avea o legătură strânsă cu ierarhia, credincioşii, clerul. Deci aceste întâlniri au fost absolut necesare. Prin ele am putut verifica dacă există o cât de mică contradicţie între viziunea mea şi viziunea Bisericii asupra familiei creştine, asupra tradiţiilor româneşti etc.

Aţi constatat asemenea contradicţii? Au fost neînţelegeri?

Dimpotrivă, am avut bucuria de a fi în acelaşi gând. Apărarea familiei a fost şi este o preocupare a Bisericii; poziţia în ceea ce priveşte, de exemplu, eutanasierea copiilor, educatia transgender (se considera ca sunt nascuti fara atribute psihologice ale propriei sexualitati si sunt lasati sa aleaga ei ce vor sa fie, baieti sau fetite, heterosexuali sau homosexuali), impunerea familiei homosexuale prin Raportul UE Lunacek sau alte asemenea subiecte foarte grave, este foarte clară. Practic în toate domeniile discutate am avut bucuria de a constata că obiectivele mele nu sunt altele decat cele ale vladicilor nostri. Ca sa fiu sincer, nu a fost nicio surpriza in aceasta privinta.

Dar cum vă raportaţi la cei de altă credinţă? La catolici sau evanghelişti şi alţii asemenea?

Sper că toată lumea îşi aduce aminte că în campania împotriva icoanelor în şcoli Biserica Ortodoxă a avut sprijinul Bisericii Catolice, al Cultului Mozaic, al Cultului Islamic ş.a.m.d. A contat enorm! Dincolo de deosebirile dintre noi, trebuie să acţionăm împreună în tot ceea ce este comun în sistemul nostru de valori. De pildă, toate cultele din România sunt de acord că trebuie apărată familia, că trebuie să ne împotrivim avortului, eutanasiei şi altor perversiuni care se impun tot mai agresiv de către grupuri obscure, împotriva voinţei cetăţenilor.

Deci vă bazaţi şi pe voturile lor?

Ar trebui să ne ajungă voturile ortodocşilor. Dacă ne gândim la câţi ortodocşi sunt în ţară, nu ar trebui să fie o problemă nici strângerea de semnături, nici alegerile.

Şi totuşi încă nu s-a ajuns decât pe la aproximativ 45.000 de semnături, din câte ştim. Ceea ce este foarte puţin dacă, aşa cum aţi spus, ne raportăm la numărul de semnături!

Este un proverb: „Dă-mi Doamne, mintea românului cea de pe urmă!”. Uneori ne trezim mai greu. Dar odată treziţi, românii constituie o putere de neînvins. Am credinţa că românii noştri se vor trezi la vreme şi vom putea, pentru prima dată, să ne facem cu adevărat auziţi şi în Parlamentul European. Cred că este datoria noastră!

Interviu de Cezar Machidon