ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Unul dintre cei mai respectaţi economişti din lume, americanul de 60 de ani Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru pace în 2001, continuă să susţină că politica de austeritate promovată de principalele forţe din Europa are darul de a acutiza criza economică. Principalul exemplu oferit de fostul vicepreşedinte şi economist-şef de la Banca Mondială este Marea Criză din anii '30.
Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se îndreaptă spre dezastru. Ştim, după Marea Depresiune din anii '30, că aşa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, şi nu de austeritate, care duce la creşterea şomajului şi la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Viabilitatea proiectului european este ameninţat, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate.

De asemenea, Stiglitz susţine că moneda unică este un impediment major în calea statelor care luptă cu recesiunea.
Adoptând euro, statele zonei euro au renunţat la două instrumente de politică economică: cursul de schimb şi ratele dobânzilor. De aceea trebuie găsit un mod de adaptare la conjuctură şi nevoi, mai ales că autorităţile de la Bruxelles nu a ajuns prea departe în privinţa reglementării pieţelor, considerate omnipotente.

Rata şomajului în rândul tinerilor se apropie de 30% în Grecia, iar în Spania depăşeşte 44%. Va fi un moment când autorităţile de la Atena, Madrid şi Lisabona se vor întreba serios dacă este în interesul lor continuarea programelor impuse de Fondul Monetar Internaţional şi de Bruxelles, şi dacă nu este mai bine să redevină stăpânii propriilor politici monetare.

Un alt laureat al Premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, declara în septembrie 2011, că măsurile de austeritate nu au avut alt rezultat decât venirea la putere a naziştilor în Germania.
O parte a problemei ar putea fi faptul că aceste elite politice au o memorie istorică selectivă. Le place să vorbească despre inflația Germaniei de la începutul anilor 1920 - o poveste care nu are niciun efect asupra situației noastre actuale. Cu toate acestea, ei nu vorbesc aproape despre un exemplu mult mai relevant: politicile lui Heinrich BrA¼ning, cancelarul Germaniei din perioada 1930 - 1932, ale cărui politici bugetare au făcut ca Marea Depresiune să se simtă chiar mai grav în Germania decât în restul Europei - pregătind astfel terenul pentru știți voi ce. Acum, nu mă aștept să se întâmple ceva atât de rău în Europa secolului al XXI-lea. Dar există o mare prăpastie între ceea ce are nevoie moneda euro pentru a supraviețui și ceea ce liderii europeni intenționează să facă, sau cel puțin ceea ce discută. Dat fiind faptul că există această prăpastie, e greu de găsit motive pentru optimism.