ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Meciul de azi dimineaţă a fost pentru unii visători un coşmar, iar pentru alţii, care au urmărit cu atenţie precedentele patru meciuri ale lui Lucian Bute, ceva de aşteptat.

Pe 9 iulie 2011 a reuşit să câştige ultimul său meci prin KO. A urmat o decizie chinuită, pe 5 noiembrie 2011, cu Glen Johnson, apoi a pierdut prin KO cu Carl Froch pe 27 aprilie 2012, o victorie şi mai chinuită, chiar discutabilă, pe 3 noiembrie 2012, cu Denis Grachev şi apoi această înfrângere la puncte.

Tactica tipică a marelui boxer Lucian Bute se baza, până după meciul de pe 9 iulie 2011 cu Jean-Paul Mendy, pe o combinaţie de rezistenţă şi forţă în ring. Viteza de execuţie nu a fost niciodată punctul său forte.

Lucian începea meciurile ţinându-şi la distanţă adversarul cu pistoane din directe şi croşee de dreapta. De prin repriza a şasea încolo, când adevrsarul începea să obosească tot mai mult, acesta se afla într-un continuu pericol să ia mai ales un upercut de stânga în ficat sau un croşeu de stânga în figură şi să adoarmă.

Seria tipică ucigătoare de lovituri marca Bute era formată din trei: o directă sau un croşeu de dreapta de deschidere, un upercut sau un croşeu de stânga (lovitura decisivă), apoi un nou croşeu sau o directă de dreapta de la revedere şi somn uşor.

Dar la ultimele patru meciuri Bute nu a mai fost capabil să aplice această tactică şi alta nu poate să pună în practică. Un boxer de 34 de ani nu poate să devină brusc un puncher de serie mare, precum Carl Froch, de exemplu, care e capabil să dea 30 de directe, croşee şi upercuturi la figură, corp şi ficat într-o singură serie.

Lucian Bute nu poate decât să stea în blocaj primele patru sau cinci reprize sub atacul adversarului, să reziste, să-l lase să lovească pentru a obosi, apoi să iasă de la cutie şi să-şi termine adversarul. Aceasta este tactica lui. Puţin probabil că într-un meci cu un Carl Froch vreodată va reuşi aceasta. În nici un caz cum arată acum. Ca să rezişti la 30 de torpile marca Froch la rând trebuie să te cheme de exemplu Cassius Clay.

Lucian Bute are nevoie acum să-şi repare in integrum braţul stâng, care, dacă ar fi fost complet refăcut deja, l-ar fi executat pe Jean Pascal în  ultima repriză. Apoi se poate pune problema dacă, dincolo de distrugătorul său upercut de stânga la ficat, mai are forţa fizică necesară să boxeze sau ar fi bine să se retragă, cu un meci în care se scontează că poate învinge, eventual cu unul dintre upercuturile sale la ficat din vremurile bune.

Lucian Bute mai are nevoie de un psiholog, care să-i refacă minţişoarele împrăştiate. Acelea ce-l fac acum să nu mai aibă încredere în forţele sale. Apoi probabil că mai are nevoie şi de un antrenor mult mai şmecher, care să-l înveţe să boxeze în noile condiţii (forţă fizică mai scăzută, lovituri mai puţin puternice), dacă vrea ca la 34 de ani să îşi mai continue cariera.