ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Un manuscris care a trecut neobservat de oamenii de ştiinţă a dezvăluit că Albert Einstein s-a ocupat şi de dezvoltarea unei alternative la ceea ce este cunoscută acum drept Teoria Big Bang, înlocuind-o cu o teorie conform căreia Universul s-a extins constant şi dintotdeauna.

Lucrarea, scrisă în 1931, a fost recent descoperită şi aminteşte de o teorie dezvoltată de astrofizicianul britanic Fred Hoyle în urmă cu 20 de ani. Einstein a abandonat destul de repede ideea, însă manuscrisul dovedeşte ezitarea sa continuă de a accepta că Universul a fost creat în timpul unei singure explozii.

Teoria Big Bang a fost dovedită pentru prima dată în anii '20, când astronomul american Edwin Hubble şi alţi oameni din domeniu au descoperit că galaxii depărtate se mişcă la o distanţă şi mai mare şi că spaţiul în sine se extinde, asta părând să implice faptul că  în trecut conţinutul Universului observabil fusese până atunci "o ciorbă primitivă" foarte densă şi fierbinte.

Însă, spre sfârşitul anilor '40, Hoyle a venit cu argumentul că spaţiul s-ar putea extinde în mod constant şi dintotdeauna, acest lucru fiind posibil prin adăugarea continuă de materie nouă, cu particule elementare apărând spontan din spaţiu, particulele fuzionând apoi, formând galaxii şi stele, iar acestea apărând la momentul perfect pentru a ocupa locul liber creat de expansiunea spaţiului. Universul lui Hoyle a fost mereu infinit, aşadar dimensiunea lui nu se schimba pe măsură ce se extindea, aflându-se într-o "stare constantă".

Manuscrisul lui Einstein, descoperit recent, arată că savantul descria cam aceeaşi idee, însă mult mai devreme.
Pentru ca densitatea să fie constantă, noi particule de materie trebuie să se formeze în mod continuu.

Documentul se presupune că a fost scris în timpul unei călătorii în California, în anul 1931.

Fiind păstrat în arhivele Albert Einstein din Ierusalim - şi pus la dispoziţie pe website-ul acestora-, manuscrisul a fost în mod greşit clasificat drept o primă ciornă a unei alte lucrări a savantului, Cormac O’Raifeartaigh, fizician la Institutul Waterford de Tehnologie din Irlanda, declarând că "aproape a căzut de pe scaun" când şi-a dat seama despre ce era vorba în manuscris.

Cu toate că modelul lui Hoyle a fost desfiinţat de observaţii astronomice, a fost cel puţin consistent din punct de vedere matematic, şlefuind ecuaţiile teoriei generale a relativităţii a lui Einstein şi furnizând un mecanism posibil pentru generarea spontană de materie. Manuscrisul lui Einstein sugerează că, la început, a crezut că un astfel de mecanism ar putea rezulta din teoria originală, fără modificări, dar apoi şi-a dat seama că făcuse o greşeală de calcul, spun O’Raifeartaigh şi echipa sa. Când a corectat-o, tăind un număr cu un stilou de culoare diferită, a decis probabil că ideea nu avea să funcţioneze şi a lăsat-o deoparte.

Cosmologul James Peebles de la Universitatea Princeton, New Jersey crede că manuscrisul a fost probabil "o ciornă neşlefuită începută cu entuziasm pornind de la o idee bună şi abandonată curând pe măsură ce autorul îşi dădea seama că se păcălea singur", neexistând nicio dovadă Einstein ar mai fi menţionat aceste calcule vreodată.

Dar simplul fapt că Einstein a experimentat cu un concept despre starea constantă dovedeşte rezistenţa sa continuă în faţa ideii de Big Bang, pe care la început a considerat-o "abominabilă", deşi alţi teoreticieni au prezentat-o ca pe o consecinţă naturală a teoriei sale generale a relativităţii. Şi alţi cercetători importanţi au privit teoria Big Bang cu îndoială, pentru că sugera un moment mistic de creaţie.

O’Raifeartaigh şi colaboratorii săi cred că, atunci când au fost găsite probe pentru expansiunea cosmică de către astronauţi, Einstein a fost nevoit să-şi abandoneze neîncrederea în ideea unui Univers static, iar Universul în stare constantă era al doilea cel mai bun lucru posibil.

Helge Kragh, istoric în ştiinţă la Universitatea Aarhus din Danemarca, spune că:

"Ceea ce arată manuscrisul este că, deşi până atunci acceptase ideea de extindere a spaţiului, Einstein nu era mulţumit de conceptul de univers care se schimbă în timp".