ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Dana Rogoz a trecut prin niște momente extrem de grele în ultimele zile, după ce și-a pierdut tatăl.

Vedetei îi este încă foarte greu să se obișnuiască fără părintele său, mai ales că erau foarte apropiați, iar dispariția sa prematură a fost un șoc pentru toți.

Dana regretă cel mai mult faptul că băiețelul ei, născut în urmă cu aproape trei luni, nu va apuca să își cunoască bunicul foarte bine, iar gândurile pe care le-a lăsat pe blogul său se îndreaptă în acest sens:

„Gata, de azi mă găsiți din nou pe blog. Vă mulțumesc foarte mult pentru mesajele lăsate în această perioadă extrem de grea din viața mea. Am trăit un coșmar. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât și acum mă trezesc folosind când verbul la trecut, când la prezent. E foarte greu să te obișnuiești cu gândul că fizic un om nu mai există dintr-odată. Ca și când s-ar fi spart un balon de săpun, atât de ușor se desprinde un om de lumea aceasta.

După ce am aflat că a murit, eram încă pe hol în spital, și mi s-a făcut brusc teribil de dor de el. Poate suna ciudat, dar cred că niciodată nu mi-a fost cu adevărat dor de el până în acel moment. Asta și pentru că nu am stat niciodată prea mult departe de părinții mei și știam că oricând am nevoie de ei, ei vor fi lângă mine. Dar când m-am oprit din plâns și m-am gândit că nu o să-l mai văd, aud, strâng în brațe ni-cio-da-tă, m-a lovit acest dor puternic, ce o să-l resimt cu siguranță toată viața.

De la aflarea diagnosticului și până la înmormântare, nu a durat decât o săptămână. A fost un șoc pentru el și pentru noi. Dar au trecut acele zile și acum e liniște. Și nu îmi place liniștea asta. De cand am născut, tata venea în fiecare duminică la mine în vizită să-l vadă pe Vlad și să-mi aducă mâncare gătită. Dar ieri a fost doar liniște".

Dana știe că prietenii îi pot face bine, așa că a ales să își deschidă sufletul în fața lor și să-și mărturiseacă tristețea:

Sunt oameni care în astfel de momente preferă să rămână singuri, cu gândurile lor. Dar mie simt că îmi face mai bine să am mereu prieteni aproape, să vă am pe voi, să rămân activă, căci altfel…e liniște. Și în liniștea asta simți golul mai puternic.

Vlad îmi dă forță. E incredibil cum zâmbetul lui mă topește de fiecare dată. Îmi pare nespus de rau că nu a apucat să-și cunoască bunicul. Dar când o să crească mare, o să-i spun că bunicul a fost extrem de fericit la nașterea lui și că a fost un om curajos, onest si cu o poftă uriașă de viață”.