Inventatorul Neagu Djuvara, rătăcitorul mesajului secret al Antoneștilor care ar fi putut schimba cursul războiului și al României, se lăuda adeseori cu bunicul lui, Trandafir Djuvara. Într-un interviu cu simpaticul Toma Roman Jr, de dinainte ca autorul Humanitas să se senilizeze complet, Djuvara amintește că inițial familia sa se ocupa cu creșterea vitelor de unde a ajuns apoi să se lipească de politic, la "roșii", cum le spunea Eminescu, adică la liberali.

"Trandafir Djuvara, bunicã-meu, primise o educatie într-un spirit masonic, foarte de stînga pentru anii aceia", recunoaște Djuvara. Aceasta nu l-a împiedicat să doneze bustul lui Ateneului Român (?), unde tronează acum în foaier, nu știm prea bine de ce.

A, ba da. Ne-o spune Pravda de azi, "Adevărul" infractorului de drept comun (conform DNA) Cristi Burci, patronul domnului A. Pleșu: "Trandafir Djuvara a fost unul dintre cei mai importanți diplomați ai României independente". Așa să fie? Ghinion, am spune noi, citând un clasic în viață. Mihai Eminescu l-a prins în insectarul său de la ziarul "Timpul", într-un editorial republicat "la zi" de ActiveNews, conform promisiunii noastre de a-i readuce marelui ziarist operele publicistice în actualitate.

Și iată ce părere avea Eminescu despre neamul lui Djuvara: "La congresul literaților din Viena am văzut reprezentată România de un domnișor, anume Djuvara, care nici literat e, nici vrun om acătării, un biet omușor de pe la Brăila, iată tot. Dar se vede că, de vreme ce în acel congres avea să se facă nițică politică socialistă, trebuia un mic fanariot care să asiste la adunări. Nu avem, se’nțelege, o opinie exagerată despre importanța acestor congrese internaționale, dar în orice caz s-ar fi ales în România toată un om mai vrednic de a o reprezenta ca literat decât un băiețoi care-a scris franțuzește o broșurică despre Chestia izraelită, lipsită de orice originalitate, și care apoi s-a furișat pe lângă o legațiune română sub un titlu extraordinar și supernumerar oarecare, până ‘i va suna ora sfântului buget.

Odinioară cancelariile țărilor noastre erau pline de băieți primiți pe procopseală, cari învățau a scrie și a citi în vro atenanță murdară, precum le descrie cu pana sa de maistru răposatul Filimon. Din acești logofeți Coate goale, din aceste ciocoflendure au ieșit genitorii roșiilor actuali, de o promiscuitate înspăimântătoare de proveniență. Astăzi legațiunile noastre amenință a deveni asemenea instituții de primire pe procopseală a fel de fel de plevușcă greco – bulgărească, pe care o vezi apoi răsărind prin congrese internaționale și reprezentând România.

Acolo însă unde România ar trebui să fie reprezentată, ea lipsește".

Integral la rubrica de OPINII