ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Muzeul Național al Țăranului Român aniversează pe 5 februarie 24 de ani de la (re)înființare, ocazie cu care intrarea în expoziția permanentă și în expozițiile temporare va fi liberă, a anunțat instituția de cultură.

În această zi aniversară, MNȚR își invită publicul la vernisajele a două expoziții — "Rușii lipoveni din România", deschisă la Sala Laolaltă și Școala Satului, și "În urma acului. Românii de peste Bug", la Sala Irina Nicolau.

Programul se va încheia cu un concert de muzică de cameră cu piese de George Enescu, Doru Popovici și Constantin Silvestri, susținut de orchestra Philarmonia a Centrului Național de Artă "Tinerimea Română", care va avea loc la Studioul Horia Bernea.

Considerat unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a muzeelor de arte și tradiții populare, Muzeul Național al Țăranului Român organizează peste 200 de evenimente pe an iar pragul îi este trecut de sute de mii de vizitatori.

Pe baza Decretului Regal nr. 2777 din 13 iulie 1906, semnat de regele Carol I, Mihail Vlădescu, ministru al cultelor din acea vreme, îl numește pe Alexandru Tzigara-Samurcaș director al Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială.

După cel de-al Doilea Război Mondial, actuala clădire se va transforma, începând cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, al Mișcării Revoluționare și Democratice din România iar colecțiile vor fi adunate o vreme în clădirea Palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România și apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului.

Pe 15 februarie 1990, Andrei Pleșu, ministrul Culturii de la acea vreme, l-a numit pe pictorul Horia Bernea director al nou-(re)înființatului Muzeu al Țăranului Român, viziunea acestuia asupra expunerii și funcționalității instituției, mai degrabă universalistă decât particular-etnografică, ducând la marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului.