ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Aşa cum au mai spus şi alţi comentatori pe FB, problema în legătură atentatele din Franţa nu este, în primul rând, islamul. Desigur, există unii declasaţi incitaţi la acte de terorism şi antrenaţi pentru aşa ceva, dar nu putem pune, din cauza acestora, blamul asupra unui întreg popor. Oricum, este ştiut de acum faptul că globaliştii reuşesc să folosească terorismul pe post de sperietoare pentru a impune un control poliţienesc şi a consolida o aşa-zisă securitate cu preţul sacrificării libertăţilor civile (la sedinta de urgenta care a avut loc la MAI s-a vorbit despre necesitatea reintroducerii legilor Big Brother). Însă cauzele incidentelor din Franţa sunt mult mai profunde şi ţin de secularizarea (descreştinarea), la un nivel fără precedent, a unei Europe infestate de plaga multiculturalismului şi a unui relativism valoric deșănțat.

Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs

Sf. Nicolae Velimirovici spunea că „Tragedia Europei stă în aceea că a ales împărăţia morţii, pe care o crede veşnică, şi a lepădat împărăţia Vieţii veşnice”. Si tot parintele Nicolae Velimirovici, acest „ultim mare prooroc al Crestinătăţii”, cum il numea parintele Iustin, avertiza, in 1945: „Europa zilelor noastre este cu totul pământească, fără vreo dorinţă de a urca la cer. Ea se leapădă de călătoria din această lume. Doreşte să rămână aici. Doreşte ca mormântul să-i fie acolo unde i-a fost leagănul. Nu ştie de vreo altă lume. Nu simte mireasma cerească. Nu vede în vis Îngerii şi Sfinţii. De Născătoarea de Dumnezeu nu vrea să audă. Curvia o întăreşte în ura pe care o poartă fecioriei. (…) O, fraţii mei, oare nu vedeţi toate acestea? Oare n’aţi simţit întunericul şi fărădelegile Europei anticreştine pe spinarea voastră?”; „Am călcat în picioare tot ce-a fost sfânt pentru străbunii noştri, şi din această pricină am fost la rându-ne călcaţi. …ne-am străduit să nu fim noi înşine, de aceea străinii ne-au învăluit cu întunericul lor. Să nu-l batjocorim pe Împăratul Domnul Dumnezeu, ca să nu căpătăm o pedeapsă mai mare, şi poate, vai! fără de îndurare. Să nu ne întinăm de ticăloşie, ca să nu trebuiască iarăşi să ne curăţim prin sângele şi lacrimile noastre. Să nu călcăm cele sfinte ale străbunilor noştri, ca să nu fim din nou striviţi.” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra temniței, Ed. Predania, București, 2009)” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra temniței, Ed. Predania, București, 2009)

Fără discuţie, nu au nicio justificare morală cei care au comis atentatele, care sunt scandaloase şi condamnabile. Astfel de acte ar fi fost de neînchipuit dacă Europa ar fi rămas ataşată de rădăcinile ei creştine, dacă ar fi rămas creştină, dar ea şi-a renegat rădăcinile. În fond, ea duce un război împotriva propriului ei suflet. Şi una dintre armele principale folosite în acest război este cea mediatică. În numele „libertăţii de expresie”, nu se mai pune nicio stavilă puhoaielor de mizerii care se revarsă asupra minţilor şi sufletelor, pentru a le urâţi şi deforma; tabloidul cu pricina întrecea orice limită în batjocorirea credinţei (numărul pe care l-au scos de Crăciun este o insultă grobiană la adresa creştinismului şi a sărbătorii Naşterii Domnului), la adăpostul aceleiaşi „libertăţi de expresie”.

Toţi oficialii strigă în cor că acest atentat este un atac la adresa presei şi a libertăţii de expresie. Dar într-o ţară creştină, normală, a bunei-cuviinţe, se poate accepta, invocând „dreptul la liberă exprimare”, terfelirea în spaţiul public, într-o manieră atât de josnică, a credinţei oamenilor? Poate fi aceasta o definiţie a democraţiei, a libertăţii presei şi a civilizaţiei occidentale atât de mult lăudate?

Libertatea de orice fel nu e posibilă fără adevăr, fără responsabilitate şi fără decență şi respect faţă de celălalt. Iar Sf Nicolae Velimirovici atrăgea atenţia că „Fără credinţa în Dumnezeu, nici robia n-o poţi îndura şi nici libertatea n-o poţi menţine.”

Cei care agită marota terorismului şi extremismului (dar îi urcă pe soclul de „martiri ai libertății” pe cei care se consacrau promovării unui extremism simbolic la fel de reprobabil ca extremismul violent al adversarilor lor) vor avea un pretext în plus să înfiereze, şi mai abitir, manifestări de „fundamentalism” în care nu vor ezista să încadreze intransigenţa creştină faţă de homosexualitate, avort şi faţă de alt gen de pervertiri ale sufletului şi naturii umane. Cu alte cuvinte, sub paravanul „combaterii terorismului fundamentalist” sunt şanse să înflorească şi mai mult terorismul cultural anticreștin, care cufundă Europa în întuneric şi fărădelege.