Joia din Săptămâna Patimilor se mai numește și Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița. Această zi reprezintă termenul pe care femeile îl aveau, cândva, prin sate pentru a termina de tors cânepa, altfel, exista obiceiul de a crede că la cele leneșe vine Joimărița să vadă ce-au lucrat. Dacă vor fi prinse dormind, aceasta le va face neputincioase pentru a lucra, pe tot parcursul anului. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete de măritat și dădea foc cânepii netoarse sau copii cu fața înnegrită mergeau să le îndemne la lucru pe fetele mari și să primească ouă pentru încondeiat.
Așadar, Joia Mare reprezintă o zi de spaimă pentru tinerele fete și nu numai. De exemplu, în zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Această strigare o făcea Voevoda Țiganilor - un băiat care adunase informații privind abaterile fetelor și feciorilor, din Postul Mare.

În Joia Mare se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. În Oltenia se fac, și astăzi, dimineața, în curți și / sau la morminte focuri pentru morți, din boz sau nuiele.
În Vestul țării, o familie care coace pâinea pentru Paște, pentru biserică, o aduce, în această zi, în vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.

Obiceiul care se păstrează și astăzi, în toată țara, este vopsitul ouălor. Familiile mai tradiționale se rezumă la culoarea roșie, care semnifică sângele Mântuitorului care a curs peste coșul plin cu ouă pe care se spune că Sf. Maria Magdalena îl lăsase lângă crucea pe care era răstignit. În multe case încă se practică vopsitul ouălor „în ciorap” (dres) cu o frunză de pătrunjel sau leuștean, pentru a ieși „cu model”. Familiile care s-au „modernizat” vopsesc ouăle în cât mai multe culori, semnificația acestui obicei reprezentând venirea primăverii și renașterea naturii. Când nu exista vopsea de ouă, ele erau vopsite cu sfeclă roșie, coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniță), cu coajă de crin roșu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ștergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
În dimineața primei zile de Paște, există, în Bucovina obiceiul conform căruia toți membrii familiei se spală pe față cu apă dintr-un vas în care a fost așezat un ou roșu și câțiva bănuți, pentru a avea fața roșie ca oul și să fie familia bogată, tot anul.

Ouăle închistrite sau încondeiate „sunt simbolul Mântuitorului, care a ieșit din mormânt și a înviat, precum puiul din găoace. În Bucovina (și nu numai) ele se numesc și "ouă muncite", dedicând strădania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos” pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor.

În Joia Mare se prăznuiește spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de taină , rugăciunea din grădina Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda Iscarioteanul, apostolul trădător. În seara acestei zile credincioșii ortodocși merg la „Denia celor 12 Evanghelii”, considerată, alături de Prohodul din Vinerea Mare, una dintre cele mai frumoase Denii ale Învierii Domnului.

(sursa: creștinortodox.ro)