ascultă articolul

Dupa ce saptamanile trecute am vazut ca prunele si-au facut loc in paginile Formulei As, m-am gandit ca poate ar fi bine sa scriu si eu cateva randuri pe tema asta. Mai ales ca provin din Maramures, zona in care pruna si palinca sunt la mare pret, iar pregatirea mea profesionala are legatura cu domeniul.

Din chiar subtitlul articolului aflam ca utilizarea prunelor in scopul de a produce alcool este un “Pacat!”. Noi credem ca este mai mare pacat sa-ti inseli cititorii cu afirmatii gresite, nefundamentate pe experienta reala si sa te contrazici. Spre exemplu in Formula As, numarul 937, din 2010, tot intr-un articol dedicat prunelor, Ilie Tudor ne spune: “Sa nu uitam ca din prune se face si tuica, tot mai apreciata, mai ales in <expresia> ei de palinca, pe plan international”.

Revenind la subiect putem spune ca deosebim cu usurinta in Romania:

-porumbarul, Prunus spinosa, considerat de unii specialisti impreuna cu corcodusul drept stramosi ai prunului comun de azi (Crane si Lawrence). Plinius cel Batran foloseste termenul de “Prunus silvestris”.

-corcodus, Prunus cerasifera.

-goldanul sau scoldusul, Prunus insititia; pentru latini “Prunum damascenum”, dupa originea sa.

-prunul comun, Prunus domestica.

Mentionam ca in lume sunt zeci de specii de prun. Desi s-ar putea spune ca s-a format in emisfera nordica, a patruns de mult timp si in emisfera sudica.

Plinius cel Batran (23-79 e.n.) in lucrarea sa cu caracter enciclopedic Istoria Naturala, in cartea a XV-a, aliniatele XII si XIII, mentioneaza o multime mare de pruni, in sensul de specii si soiuri. Nu se vorbeste nicaieri de cifra de 300 de tipuri diferite de prun la momentul respectiv, sec. I e.n., asa cum mentioneaza eronat Formula As. Recomandam ziaristilor care scriu sa incerce sa se documenteze din lucrarile pe care le citeaza, si nu de pe Internet, copiind (boala nationala) fragmente din articole nesemnate. Cu adevarat interesanta este insa aprecierea ca in mod surprinzator Cato (243-149 i.e.n) in lucrarea sa De Agri Cultura (aprox. 160 i.e.n.) nu le mentioneaza. Plinius subliniaza si intareste ideea ca nu sunt mentionate nici prunele salbatice, probabil corcodusele (n.n.). Pentru prezentarea concluziei sale vom folosi o traducere, care spune ca: “...it will be obvious that all our plums have been introduced since the time of Cato” (Pliny`s Natural History; Harvard University Press, Massachusetts & William Heinemann, London, 1949-1954). Fapt ce sporeste ideea despre prolificitatea prunului.

Intr-o lucrare dedicata culturii prunului, Prof. Dr. Ing. Lenuta Chira si Prof. Dr. Dorel Hoza afirma ca prunul european s-ar fi nascut in Caucaz. Acolo sunt cele mai mari arii de raspandire ale porumbarului si corcodusului, iar o parte din lumea stiintifica, dupa cum am mentionat, considera prunul (Prunus domestica), o incrucisare fericita a acestor doua specii.

Pe de alta parte se pare ca nu gresesc nici cei ce afirma ca originea prunului nostru se afla in indepartata China, pentru ca in evolutia si miscarea acestui pom, stramosii prunului nascut in Caucaz ar avea si el stramosi in Extremul Orient,  Prunus simonii si Prunus salicina; Jules Janick, “The origins of fruits, fruit growing and fruit breeding”, 2005.

Interesant este ca Bosnia care mosteneste munca de infiintare a unor plantatii de prun de pe vremea lui Diocletian (274-305 e.n.), pe malurile raurilor Drava si Sava, si traditia culturii, este spatiul din Europa cu cea mai mare densitate de pruni. De unde se poate observa si care poate fi continuitatea in timp a unor actiuni fericite realizate acum 1.700 de ani! Romania are o mare productie de prune, printre primele in UE, si prunul are cea mai mare suprafata ca pondere in livezile de pomi fructiferi, in jur de 50%. Ca o particularitate lingvistica in Moldova si Germania exista denumiri deosebite pentru fructele prunului comun si ale goldanului. Pentru moldoveni fructele prunului sunt “perje”. In limba germana ”zwetschen”. Iar fructele goldanului sunt numite “prune”. In limba germana “pflaumen”.

Etimologia ne invata ca numele de prun vine din latinescul “prunus”. Iar pruna din “prunum”. Ele insa nu sunt cuvinte cu origine latina, ci constituie un imprumut din greaca veche, care utilizeaza termenul “proumne“ pentru prun si “prounon” pentru pruna. Acest cuvant insa este o varianta a unui cuvant cu origine necunoscuta “proumnon”. Si iata ca am ajuns la Adam si Eva...



foto: mags_Tag/ flickr

Ceea ce ne poate interesa mai mult azi este ca in lume sunt peste 2.000 de soiuri de prun ale speciei “Prunus domestica”.

Utilizari uzuale:

-fructe consumate proaspete; sunt preferate fructele la maturitate.

-suc proaspat (nectar) de prune.

-mai rar prunele sunt conservate sub forma de compot. Pentru cei care doresc lucruri noi se poate afla printr-o lesne cautare pe Internet si o reteta de compot de prune verzi. Dezavantajul pentru cei care tin la rigoarea alimentara este ca necesita zahar si conservanti.

-prune uscate; cel mai adesea provin din Vrancea, potrivit experientei mele, unde exista o traditie in acest sens, care pe vremuri a fost incurajata de stat, prin mici intreprinderi de prelucrare a fructelor. Unele sunt uscate in aer cald, altele la fum. De preferat sunt cele uscate in aer cald.

-gemul de prune, cunoscut cred de toata lumea.

-dulceata de prune, mai rar si de prune verzi.

-jeleul si pelteaua de prune sunt mai degraba inventii gastronomice si posibilitati de diversificare a modului in care poate fi utilizat fructul.

-marmelada de prune a fost o necesitate cazona.

-magiun, un mod de conservare traditional, a se vedea Magiunul de Topoloveni. Aici e o discutie: Domnul Ilie Tudor se grabeste sa treaca pruna in domeniul oncologiei uimindu-ne inca o data cu vastele sale cunostiinte despre acest domeniu, insa nu spune nimic despre un eveniment major in domeniul utilizarii naturale a prunei. Anume in data de 11 Septembrie 2014, in chiar ziua in care a aparut articolul sau, in Arges la Topoloveni fabrica care produce Magiunul de Topoloveni, sarbatorea centenarul retetei, printr-o zi a portilor deschise... Reiteram ideea ca Magiunul de Topoloveni este romanesc, realizat fara zahar, fara conservanti, asa cum ar fi trebuit sa-i placa Doamnei Sanziana Pop si chiar si romanului Ilie-Tudor Telembici. Este singurul produs romanesc, din pacate, care a primit certificatul de “Indicatie Geografica protejata”. Furnizor al Casei Regale a Romaniei, multiplu premiat  „Superior Taste Award” de catre Institutul pentru Gust si Calitate Bruxelles, Ambassador of the “Romanian traditional taste“. Conform unui studiu realizat la Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice N.C.Paulescu, Magiunul de prune Topoloveni este  100% natural, fara zahar adaugat, fara E-uri, fara conservanti, fara gluten si poate fi consumat de catre diabetici cu acordul medicului curant. Bun deci pentru vegetarieni, pentru yoghini, pentru MISA si Formula As. De ce nu a fost mentionat acest eveniment ?

-tuica, un distilat de prune, atestata documentar intr-un act unguresc de perceptie fiscala la Bistrita in 1386. De mentionat ca in Ardeal se folosesc de-avalma termenii de tuica, palinca, horinca, toate desemnand de fapt un dublu distilat de pruna, sau fructe diverse. In sudul tarii se produce de regula un distilat simplu, cu tarie alcoolica mai slaba, denumit tuica.

Interesant este ca exista un Muzeu de Stiinte Naturale Cultura Prunului, in Valenii de Munte, localitate care se mandreste si cu o tuica buna, Tuica de Valeni.

-palinca, un distilat dublu, arareori triplu si redus ca tarie, cum e Zetea, care face un produs de excelenta in acest domeniu si care si-a castigat in tara si peste hotare un renume. Dupa parerea mea o palinca de prune invechita cinci ani in butoi de dud sau de stejar bate un whisky sau whiskey de opt. Iar una invechita 10 ani, bate un whisky sau whiskey de 15. Din pacate, probabil din pricina cererii, Domnul Zetea isi invecheste palinca doar 6 luni. Dar cine stie, poate in viitor o sa-si propuna sa invecheasca palinca mai multi ani.

Oamenii au consumat alcool din totdeauna. Nu o sa-i opreasca acum nici Formula As si nici MISA. Mai ales ca ei beau altceva. Problema e de fapt ce fel de alcool bei si cat. Iar in ceea ce priveste considerentele economice, decat sa gasesc in magazin whisky scump, sau whisky contrafacut, mai bine ar fi sa gasesc o palinca sau o tuica de-a noastra. Sa nu mai vorbesc ce ar putea sa insemne acest lucru pentru economie in general si pentru export. Pentru ca pruna proaspata este perisabila, iar fabricile noastre de conserve au cam disparut. Ori pruna transformata intr-o bautura de calitate ar putea sa aduca un venit taranului si industriasilor. Ar creste si numele tarii noastre in lume, iar Zetea nu ar mai fi din acest punct de vedere o intreprindere practic singulara. Spre exemplu atunci cand Statul Roman s-a opus Ungariei care a cerut un certificat pentru “Palinca” ca denumire cu indicatie geografica controlata, a folosit ca argument existenta anterioara a fabricii Zetea. Ironia soartei face ca acesta intreprindere a avut activitatea suspendata pentru ca nu avea incinta delimitata precis si imprejmuita cu gard, in urma unui control facut de un functionar plin de zel in aplicare noilor legi intr-o tara europeana...

In ceea ce priveste alcoolul si efectele sale nefaste asupra sanatatii, cu totii suntem de acord ca abuzul aduce grave prejudicii. Insa prea putini dintre noi stiu ca alcoolul poate fi in anumite situatii si un remediu. Am sa va dau un singur exemplu, edificator, pentru a intelege ca palinca sau tuica, ori vinul sau berea, nu sunt “un pacat”, ci consumul abuziv este cel care e condamnabil.

Cumnatul meu acum vreo 40 de ani a fost respins la incorporare pe motiv ca avea un ulcer sever, si a fost chiar propus pentru operatie. Un medic batran l-a sfatuit ca inainte de fiecare masa, inclusiv micul dejun, sa bea cate 50 de mililitri de palinca tare de prune, in care sa puna o lingurita de miere. Nu stim ce fel, dar banuim ca era poliflora, pentru ca salcamul in zona Maramures e mai rar. Dupa sase luni de zile la controlul medical a fost declarat vindecat. De fapt cam dupa doua luni de zile nu a mai avut nici un simptom, nici o problema, dar a continuat “tratamentul” inca patru luni pana s-a dus la medic. In anul urmator la incorporare a fost luat in armata si si-a satisfacut stagiul mililitar ca apt combatant. Acest rezultat nu este o intamplare. Am mai aflat ulterior situatii si tratamente similare.

Este important sa intelegem ca termenul generic de prun si prune, desemneaza un mare numar de tipuri diferite de pomi si fructe ale genului “Prunus” din familia botanica a Rosaceae-lor. Ca atare atunci cand Ilie Tudor ne spune ca s-au facut studii si s-au obtinut anumite rezultate prin folosirea prunelor, este important sa precizeze si ce fel de  prune au fost folosite. Pentru ca sunt diferite nu doar ca si marime, culoare si gust, ci si evident ca si compozitie chimica. Sau ca mod de utilizare. Cand vorbesti despre studiile unui japonez, poti sa translatezi cu usurinta aceasta experienta asupra prunelor din Europa ?

Ca sa intelegeti mai bine o sa va dau un exemplu de utilizare a prunelor mai neobisnuit pentru noi: pruna conservata numita “umeboshi”, la mare cinste in Japonia. Cu gust puternic acru si sarat, daca sunt conservate in mod traditional, sunt deosebit de apreciate si scumpe... O bucata poate atinge mai multi euro in functie de timpul de conservare. Sunt albe si rosii. In timpul procesului de fabricatie rezulta un otet deosebit.  Aceste prune sunt fructele prunului “Prunus mume”, ale carui prune sunt mai degraba asemanatoare cu caisele. Efectele urmarite sunt carminative si digestive. Tot odata calmeaza si eructatiile.

Noi am incercat sa facem cu prune de-ale noastre “umeboshi” dar nu sunt deloc la fel. Coaja este mai tare si sarea nu le patrunde la fel de bine. Gustul acru este mult mai slab, consistenta rezultata este net diferita. Deci nu e acelasi lucru.

In ceea ce priveste aportul de nutrienti al prunelor noastre vom descrie urmatoarele: pentru aportul de calorii diversi autori indica valori intre 46 si 59 de calorii la 100 de grame de prune proaspete. Prunele uscate au intre 200-250 de calorii . Sunt bogate in vitamina A si C si in potasiu.

Utilizarile prunelor in medicina traditionala de fapt se rezuma la valoarea lor laxativa. Iar aici am sa va spun o poveste pe care mi-a relatat-o tatal meu acum multi ani. Un prieten de-al lui a consumat in exces sirop de lamaie. Intr-o zi calduroasa de vara a reusit sa bea cu sifon o sticla intreaga, adica vreo 700 de mililitri. A doua zi nu a mai avut scaun. Apoi nici in zilele urmatoare. Laxativele si purgativele nu l-au ajutat cu nimic. Dupa mai bine de o saptamana  s-a prezentat   la chirurgie pentru rezolvarea problemei... Si asa s-a chinuit cativa ani. Pana cand un medic l-a invatat urmatoarele: sa manance cu 30 de minute inainte de fiecare masa cate opt prune bine coapte (mature). Sau in sezonul rece prune uscate puse la inmuiat in apa calduta de cu o zi inainte. Si pentru ca locuia la tara, l-a indemnat sa stea pe o toaleta turceasca, facuta in curte, pentru ca intreaga stare, postura si participarea olfactiva sa declanseze o defecatie normala. Si in timp, dupa vreo doua luni a reusit cu chiu cu vai, la propriu, sa-si regleze scaunul.

Ca atare prunele pot fi recomandate tuturor celor care au constipatii, mai ales ca una din trei femei sufera serios din pricina acestei probleme. Sunt de asemenea tratamente medicamentoase care induc ca efect secundar constipatia. Subliniem ideea ca pot fi utilizate si prunele uscate, dar inmuiate cu 24 de ore in prealabil. Eu cam atat stiu sa va spun despre prune, in mod concret si realist.

Prunele si oncologia... Oncologia este domeniul preferat al lui Ilie Tudor si umple paginile Formulei As si Asului Verde cu acest gen de articole sau pasaje pentru ca “oncologia vinde”. Persoanele disperate sunt in stare sa incerce orice. De asta profita nu numai Ilie Tudor si Formula As, ci si alti taumaturgi si publicatii din domeniul naturismului. Indiferent daca au sau nu o competenta reala, sau macar au incercat sa trateze vreodata pe cineva. In felul acesta perseverent se incearca crearea unei imagini false de cunoastere si competenta. Pentru ca ulterior sa poata “livra” printr-un articol de senzatie un nou produs realizat de firmele sale. Apoi ca si altadata se va petrece o furtuna intr-un pahar cu apa, care va expune din nou naturismul in zona ridicolului. Asta nu constituie o problema pentru cineva care este interesat mai ales de bani si afaceri. Orice pacaleala care aduce un venit peste un venit, ingroasa conturile. Nu conteaza cu ce pret. Daca o sa cititi paginile Asului Verde, spre exemplu, o sa vedeti ca Domnul Florentin Popa face un efort sa aduca pentru diferite probleme oncologice medici specialisti care au o opinie avizata. Omniprezentul Ilie Tudor, eminenta naturismului, are solutii pentru toate tipurile de cancer. Si cum sa nu fie asa, din moment ce el a inventat antidotul cancerului, Seleniul organic. Insa dupa cum observati acum nu mai promoveaza acest produs. Oare de ce ?