ascultă articolul

Ieri mi-am petrecut dupa-amiaza cu o doamna care tocmai aflase ca fostul sau sot - cu care impartise peste doua decenii de viata, bucuria nasterii si eforturile cresterii a doi copii, lacrimile unui divort si inca un deceniu de clipe petrecute impreuna, fara a mai fi un cuplu oficial- se indragostise de altcineva... Si din sufletul ei razbatea pana la inima mea, durand-o, un strigat mut, atat de plin de durerile si binecuvantarile a peste trei decenii de viata impreuna purtate acum de vant spre nicaieri, nici nu mai conteaza din a cui vina...Mi-a daruit o floare, o orhidee frumoasa cum n-am mai vazut pana acum...Pentru ca urma sa imi petrec apoi seara cu o doamna si un domn ce sarbatoreau peste trei decenii, aproape patru, de la ziua cand s-au casatorit. Era darul sau pentru ei.

Darul ei...Pentru toate noptile de chin peste care au trecut, reusind sa ramana totusi impreuna.
Pentru neiertari, greseli, oboseli, lipsuri, suferinte, boli, pierderi, inselari, plecari, reveniri, reprosuri, minciuni, neglijari, rani, fugi, caderi, indoieli, certuri, gelozii, uitari, acuze, dureri... Ce-au venit, au lovit cat de tare au putut, insa iata ca ei le-au biruit si-au ramas in picioare, de mana, pana azi.

E seara, sarbatorim fara prea mare fast, cu vin alb si o cina frugala...suntem bucurosi sa fim impreuna, ne e de ajuns...Pe masa sta asezata langa lumanarea aprinsa o orhidee superba, ca lacrima unei femei minunate, singura asta seara -dupa treizeci de ani impreuna si nici nu mai conteaza din a cui vina,- daruita celor doi oameni care au reusit sa ramana impreuna, desi au trecut treizeci si sapte de ani...

Inca impreuna, dupa treizeci si sapte de ani de roller coaster...

Inca impreuna, dupa treizeci si sapte de ani de urcus pe munte, pe carari abrupte- cand ba unul, ba altul cadea in abis, cand ba unul ba altul ratacea pe carari ademenitoare, cand ba unul ba altul nu mai avea nici un chef sau putere sa mearga mai departe, iar celalalt trebuia sa il poarte in spate...

Inca impreuna dupa treizeci si sapte de ani de navigat pe mari prea rar linistite, cu valuri care de care mai puternice, lovind din toate directiile, cu cantece mincinoase de sirene ispitand cand pe unul cand pe altul, cu furtuni amenintatoare, cu vartejuri care ar fi facut orice sa ii desprinda unul de altul ...si au reusit atat de des...dar iata ca sunt inca impreuna...

Inca impreuna dupa o cursa nebuna cu obstacole, o cursa lunga de treizeci si sapte de ani, cand au vrut sa renunte de mii de ori, dar iata ca sunt inca impreuna...

Sarbatorim, fara fast, dar cu inima plina....in timp ce de pe masa ne reaminteste sa ne bucuram o orhidee primita in dar de la o femeie singura, dupa treizeci de ani, nici nu mai conteaza din a cui vina. Primita in dar de catre o femeie pe care sotul ei o ajuta sa se imbrace si sa se incalte, cand ea nu poate- si ea la fel -dupa treizeci si sapte de ani impreuna.

Sarbatorim. Caci este mare lucru sa ramai pe cale, alaturi de acelasi om, pana la capat...Si o orhidee galbena cu stropi rosii, ca un soare insangerat, sta marturie ca ziua asta ar trebui sarbatorita cu recunostinta pana la lacrimi, ca ar trebui sarbatorita fiecare clipa cand puteam sa alegem alt drum, dar am gasit totusi taria de a ramane pe cale, alaturi de acelasi om. Timp de treizeci si sapte de ani. O viata de om. O viata a doi oameni care au ales candva sa devina un singur om. Si, cu ajutorul Domnului, au reusit.
Iar orhideea superba de langa lumanarea aprinsa sta marturie ca asta nu e deloc usor...

Sarbatorim. Si le dorim tuturor in gand si in inima zile in care daca nu poti sa te imbraci sau sa te incalti, el sau ea, omul cu care ai fost una, timp de cateva decenii, sa fie acolo sa te ajute...

Slava Domnului pentru toate!