ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Abuzul de imagistică. Privitul îndelung la televizor (sau calculator) are efecte negative grave asupra minții umane

Personalitatea şi comportamentul unui copil care priveşte îndelung la televizor sunt serios afectate. Atunci când a apărut televizorul nimeni nu se gândea că el poate face şi rău. Astăzi, numeroase studii psihologice şi sociologice dovedesc efectele negative ale consumului de imagistică asupra vieţii psihice şi intelectuale. În limba română cea mai documentată carte pe această temă este „Efectul televiziunii asupra minţii umane”, scrisă de Virgiliu Gheorghe.
Iată câteva extrase:
Privitul îndelung la televizor dislocă undele β (beta), caracteristice procesului de gândire, cu unde α (alfa), unde de relaxare. Este hipertrofiată activitatea emisferului drept – adică senzaţiile şi percepţiile - și este inhibat emisferul stâng, adică gândirea critică, analiza, comparaţia, sinteza şi decizia.
Pe măsură ce imaginile ocupă tot mai mult loc în viaţa omului, capacitatea de pricepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise scade.
Televizorul substituie relaţiile interpersonale şi duce treptat spre depersonalizare.
Iată manifestările clinice după care poate fi recunoscut fenomenul:
-neputinţa de a duce la bun sfârşit o activitate începută;
-incapacitatea de a asculta şi a urmări;
-dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate;
-tendinţa de a acţiona înainte de a gândi;
-alternarea rapidă a unei activităţi cu alta;
-dificultatea organizării şi planificării acţiunilor;
-dificultatea de a‑şi aştepta rândul.
Alte efecte negative:
- irascibilitate alternând cu pasivitate;
-insomnie alternând cu somnolenţă;
-vorbire incoerentă însoţită de multe gesturi;
-dependenţa de televizor;
-dificultatea de a‑şi exprima ideile în scris.
Prin imagistică se consumă de fapt o minciună continuă: personajele care se văd pe ecran nu sunt, nu au fost şi nu vor putea fi niciodată în televizor; mişcarea pe care o vedem acum, în realitate s‑a petrecut cu ore, zile, luni sau ani înainte, deşi ea pare prezentă.
Consecinţele consumului mare de imagistică se manifestă în două planuri:
- scăderea randamentului la învăţătură;
-tulburări de comportament.
Aceasta duce implicit la o inserţie socială dificilă şi la un grad de dependenţă socială care afectează şi comunitatea.