ascultă articolul

Unul dintre cele mai importante evenimente religioase din Transilvania, dar și din întreaga țară, îl reprezintă pelerinajul anual de la Nicula, care are loc de Sfânta Maria Mare, relatează Agerpres.

Mănăstirea de la Nicula este atestată documentar în anul 1552 și, după cum afirmă reprezentanții Mitropoliei Clujului, în primul secol de existență a fost o așezare monahală modestă, "un fel de sihăstrie a câtorva călugări retrași în pustietatea codrului, păstrând urma discreției la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene", numele ei ieșind la lumină abia în primăvara anului 1699, prin icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca din Iclod, cumpărată de la acesta de nobilul român Ioan Cupșa și donată apoi Mănăstirii Nicula. Icoana, care este elementul central al pelerinajului și o reprezintă pe Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațe, s-a dovedit a fi făcătoare de minuni și a devenit, peste secole, una dintre cele mai emblematice reprezentări ale Fecioarei în Transilvania.

În secolul al XVIII-lea, mănăstirea devine din ortodoxă greco-catolică.

"În 1700, sub presiunea curții imperiale din Viena, a luat ființă în Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost încorporați o mare parte a românilor ortodocși — preoți și mireni—, încrezători în viața mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de rezistență ortodoxă au fost însă mănăstirile, pe care generalul Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile și cu torțele; călugării acestora — cei scăpați cu viață — s-au refugiat peste munți. În 1774 mai exista în Nicula un singur călugăr ortodox; după toate probabilitățile, acesta este anul în jurul căruia mănăstirea Nicula a intrat sub administrație greco-catolică. Deși ca mănăstire  propriu-zisă, cu călugări și pravilă monahală, nu a funcționat decât 13 ani, între 1935 și 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj prin icoana Maicii Domnului", se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Biserica de zid de la Nicula a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905, pictura interioară fiind realizată în tehnica tempera de profesorul Vasile Pascu, în anul 1961, iar iconostasul care o împodobește este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteșiu din Tășnad în anul 1938 și are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat și de o rară frumusețe, o adevărată emblemă a Niculei.

De asemenea, clădirea stăreției a fost construită între 1978-1989 și adăpostește un paraclis cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae" și o importantă colecție de icoane vechi, pictate pe sticlă și pe lemn, precum și o colecție de cărți vechi de cult printre care și "Cazania" mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.

"Sunt cunoscute împrejurările dramatice ale anului 1948, când dictatura comunistă a desființat abuziv Biserica Greco-Catolică, iar pe conducătorii ei i-a supus unor aspre persecuții. Singura alternativă a credincioșilor greco-catolici și a unora din preoții lor a fost aceea de a reveni în Biserica de care fuseseră despărțiți în 1700 și în care, prin liberă opțiune, se află și astăzi, laolaltă cu bisericile și bunurile lor. În contextul de atunci, cei câțiva călugări greco-catolici au părăsit Mănăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui țăran din Lunca Bonțului, unde a stat până în 1965; revenită în mănăstire pentru numai câteva ore — și urmărită de vigilența Securității — ea s-a refugiat în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde s-a întors triumfal și definitiv în 1992. În acest răstimp, de 44 de ani, Nicula a reintrat în conul de umbră al istoriei, rămânând o mănăstire modestă, cu o viață monahală întru nimic ieșită din comun", se arată în comunicatul mitropoliei.

Mănăstirea Nicula a devenit al doilea mare centru de pelerinaj din România, după Mitropolia din Iași, începând cu anul 1992, iar zeci de mii de pelerini participă anual, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la evenimentele organizate de Arhiepiscopia Clujului, Vadului și Feleacului. Oamenii se adună din tot Ardealul sau de mai departe, iar unii dintre ei parcurg ultima bucată de drum, până la porțile mănăstirii, în genunchi, într-un efort extrem de epuizant, în timp ce persoanele care nu pot face acest lucru înconjoară de câteva ori micuța și vechea biserică de lemn, aflată încă în picioare, în curtea mănăstirii.

"La slujbele hramului din noaptea și ziua de 15 august participă câteva zeci de mii de închinători, fără nicio discriminare confesională, etnică sau de altă natură; e sigur că printre ei se află și catolici, greco-catolici și chiar protestanți, fără ca cineva să fi fost cumva împiedicat sau stânjenit. Și e tot atât de sigur că ceea ce atrage poporul la Nicula nu e nimic altceva decât icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care îi conferă mănăstirii o dimensiune duhovnicească fără egal în România. Înainte de toate și mai presus de orice, Mănăstirea Nicula e un loc al sfințeniei, iar sfințenia îi este conferită cu precădere de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care a creat, întreține și sporește un pelerinaj universal și, prin aceasta, ecumenic", se afirmă în comunicat.

Proiectul de rectitorire a Niculei a fost anunțat de arhiepiscopul și mitropolitul Bartolomeu în primăvara anului 2001, când a fost sfințită piatra de temelie a noii biserici și s-a început lucrările, proiectul mai cuprinzând Casa de creație, Centru de studii patristice, clădirea unui corp administrativ, Arhondaric și Clopotniță, iar până în acest moment s-a reușit edificarea Casei de creație, ce cuprinde reședința arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură. Biserica mănăstirii este în faza de finisaje interioare cât și exterioare, iar în toamna anului 2012, Centrul de studii patristice a fost inaugurat și a găzduit Congresul Facultăților de Teologie din Patriarhia Română.

De asemenea, la Mănăstirea Nicula mai există și atelierul biblic al mitropolitului Bartolomeu, unde timp de 11 ani acesta a lucrat ca "un pălmaș al Duhului Sfânt" la revizuirea Sfintei Scripturi, iar în reședința de la Nicula a mitropolitului se păstrează biblioteca personală a marelui ierarh, arhiva sa literară, precum și o parte din lucrurile sale personale.

După ce trec prin fața Icoanei făcătoare de minuni a Fecioarei Maria și apoi participă la Sfânta Liturghie oficiată de mitropolit, credincioșii primesc din partea mănăstirii sarmale și cozonac, în fiecare an pregătindu-se pentru această zi 10.000 de sarmale și de felii de cozonac.