Aron Truţă (78 de ani) este singurul locuitor din cătunul Roşia, din judeţul Hunedoara. Singurătatea l-a învăţat să tacă şi îşi duce zilele de ani întregi pe lângă casă, îngrijindu-şi vacile, oile şi găinile. Aşezarea ar putea prinde viaţă în jurul său prin planul unui om de afaceri din zonă care vrea să-l transforme într-un muzeu viu.

Potrivit adevarul.ro, Bătrânul Aron Truţă (78 de ani) are o casă frumoasă în Roşia, din judeţul Hunedoara, are vaci, găini şi o turmă de oi în grijă şi, aparent, nu duce lipsă de nimic. Este singurul locuitor al cătunului situat în Apusenii Metaliferi, undeva, la graniţa cu judeţul Alba. Moş Aron trăieşte pe lângă casă, aşa cum îi place lui să spună. Seara priveşte la televizor, iar ziua are grijă de animalele sale. Sunt săptămâni în care bătrânul nu vede nici un om trecând pe drumul pe care, în urmă cu două-trei decenii, localnicii se îndreptau spre Săcărâmb, cu desagile în spinare, la târgul săptămânal. Drumul din Roşia la Săcărâmb, un vechi sat minier din Ţinutul Aurului, străbate o pădure întunecoasă şi se afundă în sălbăticia muntelui, devenind primejdios pentru cei care nu-i cunosc secretele.

PUSTIETATEA
În Roşia se poate ajunge mai uşor pe un alt drum forestier, care porneşte din centrul comunei Balşa, urcă şi coboară apoi prin desişul pădurii, trece prin dreptul unui monument religios care îi întâmpină la intrarea în sat şi se afundă din nou în pădure. Primele case apărute în cale sunt părăsite de zeci de ani. O linişte tulburătoare domneşte peste curţile lor pustii, cu garduri doborâte de furtuni şi porţi cu încuietori ruginite. Pânza de păianjen le acoperă ferestrele, iar tencuiala colorată li s-a scorojit din cauza ploilor. Până la casa lui Aron Truţă, situată oarecum în centrul satului Roşia, drumul de pământ roşiatic se strecoară printre livezi şi stânci şi ocoleşte alte case pustii. Singurul om din sat apare în faţa călătorilor sprijinit de toiagul de cioban şi înconjurat de câţiva dintre câinii care îi păzesc turma de oi. „În Roşia, în trecut, trăiau 42 de familii. Unii s-au dus de tot, au murit, alţii s-au mutat şi aşa am rămas numai eu aici“, mărturiseşte Aron Truţă.

COPIII AR VREA SĂ-L IA LA ORAŞ
Copii săi, care trăiesc la oraş, îl vizitează din când în când şi şi-ar dori să-l ia cu ei, dar bătrânul nici nu vrea să audă. Îi plac singurătatea şi liniştea de la Roşia şi nu ar pleca nici în ruptul capului, chiar dacă aici viaţa este mai grea. „Copiii mă vizitează în fiecare săptămână şi atunci îmi cumpără pâine şi tot felul de alimente. Eu nu prea am mai coborât în Balşa (n.r. – cea mai apropiată comună de Roşia). Nu mai pot face pe jos sau cu bicicleta cei cinci kilometri de drum. În anii trecuţi, coboram în centrul comunei pentru că se colecta lapte, însă acum nu se mai colectează. Oricum, nu mai puteam să bat atâta drum pentru a vinde laptele“, spune Aron Truţă pentru adevarul.ro.

JIVINELE PĂDURII, LA UN PAS DE CASĂ
Iarna îi este mai greu. Aici, iernile sunt lungi, iar zilele de primăvară întârzie să se arate. „Au fost ierni grele până în ultimii ani, în care zăpada se ridica aproape peste gard şi nimeni nu mai putea urca atunci în sat. Nu curăţa nimeni drumul spre Roşia, iar sălbăticiunile dădeau târcoale casei pentru a-mi vâna animalele. Lupii roiau în jur, iar vietăţile pădurii se apropiau şi ele de casa mea, însă m-am obişnuit cu prezenţa lor. Atunci rămâneam mai mult în casă, aşteptând ca vremea să se încălzească şi să risipească troienele de zăpadă“, povesteşte bătrânul. În ultimii ani, Aron Truţă s-a ocupat de creşterea animalelor. Şi-a cumpărat stupi şi are grijă de ei, dar în cea mai mare parte a zilei, vara, este pe munte cu turma de oi. Dimineaţa, după ce îşi hrăneşte animalele şi păsările din curte, Aron se duce cu oile pe culmea din faţa casei sale. Nu se îndepărtează mult de casă pentru că iarba este din belşug pretutindeni în jurul său. Abia spre seară, reintră în casa pustie, plină de amintiri.

SCHIMBAREA CĂTUNULUI

Destinul satului pare să se fi schimbat acum, după ce omul de afaceri Emil Părău, din Valea Jiului, născut în Roşia, a cumpărat aproape toate casele şi terenurile abandonate din sat şi vrea să transforme locul într-un muzeu viu, în care turiştii se vor putea stabili temporar, pentru a trăi în modul pitoresc în care o făceau cei care au locuit aici în urmă cu un secol. „M-am trezit într-o zi că drumul spre sat, ce fusese acoperit cu crengi şi bălării peste care maşinile de-abia mai puteau înainta, e defrişat şi curăţat. Apoi, am văzut că oamenii încep să cureţe păşunile, curţile pustii şi locurile înfundate de buruieniş. A venit domnul Părău şi a ridicat un monument în faţa casei mele şi unul la intrarea în Roşia şi a început să îngrijească de casa părintească pe care o are aici“, spune Aron Truţă. Săteanul a privit cu entuziasm schimbarea la faţă a cătunului pe care în trecut îl vedea condamnat la pieire.„Să spun drept, mă uit la televizor la ştiri şi la politică, fiindcă altfel nu aş fi la curent cu ce se întâmplă în ţară. Nu am cu cine le discuta şi nici nu am cui să mă plâng de necazuri“, povesteşte Aron.

Satul-muzeu pentru turişti

Aproape toate terenurile şi casele părăsite din satul Roşia, dar şi o parte a împrejurimilor acestuia au fost achiziţionate recent de omul de afaceri Emil Părău, care are planuri mari pentru localitatea sa natală.

„În următoarele luni vor fi renovate mai multe case vechi din sat şi vor fi transformate în locuri de cazare pentru vizitatori. Dar nu pentru turiştii de weekend, ci pentru oamenii care vor să rămână aici mai multe zile, pentru a trăi în acest timp la fel cum o făceau bunicii noştri“, spune Părău. În gospodăriile satului, nou-veniţii vor munci pământul, vor avea grijă de animale, vor îngriji grădinile şi vor culege roadele lor pentru a le pune pe masă şi vor învăţa celelalte îndeletniciri ale sătenilor.