La REVISTA BLOGURILOR de azi vă propunem două texte mai serioase.

Titus Filipaş publică o analiză foarte folositoare despre cum fură ungurii averile româneşti din Transilvania, pentru a doua sau chiar a treia oară. Este vorba de situaţia "Statusului Catolic Ardelean", materialul fiind trimis pe adresa persoanei propusă de UDMR pentru funcţia de ministru al Culturii din România, doamna Biro Rozalia, care a dovedit că nu ştie româneşte şi că îşi doreşte segregarea etnică în învăţământ de la creşe până la facultăţi exclusiv în limba maghiară. Iata primul semnal:

STATUSUL CATOLIC ARDELEAN

Disputa dintre Catolicism şi Protestantism a dat naştere unei stafii care tulbură rânduielile canonice catolice şi încalcă, peste timp, suveranitatea Statului Român – “Statusul Catolic Ardelean.” Născut în timpul tumultoaselor evenimente din secolul al XVI-lea, “Statusul Catolic Ardelean” s-a vrut a fi, de la început, o reacţie la contrareforma religioasă habsburgică, o încercare disperată a grofilor, baronilor şi a conţilor de a controla bunurile “Bisericii Catolice”, contrar normelor canonice, care interziceau amestecul laicilor în treburile ei interne. Patrimoniul Bisericii Catolice, în permanentă creştere ca urmare a donaţiilor uriaşe primite de-a lungul veacurilor, a fost râvnit mai abitir după ce Maria Tereza a desfiinţat Ordinul Iezuiţilor şi i-a confiscat imensa avere în folosul statului. Profitorii laici au speculat toate ocaziile oferite de evenimentele istorice pentru a-şi legaliza existenţa şi, mai ales, pentru a deveni stăpâni legali ai bunurilor «Bisericii Catolice Ardelene». Cu toate eforturile lor disperate, grofii, baronii, conţii şi nemeşii, grupaţi sub pulpana Statusului Catolic, n-au reuşit să pună mâna pe averile papistaşe, statul, biserica şi regalitatea opunându-se cu înverşunare. “Tratatul de la Trianon”, care a făcut o dreptate istorică poporului român prin Unirea cea Mare de la l Decembrie 1918, i-a oferit şi o “CIREAŞĂ OTRĂVITĂ”, Statusul Catolic Ardelean cu toate problemele lui. De această dată, sfidând autoritatea Statului Român, Statusul Catolic Ardelean şi-a făcut propria lui lege, punând autorităţile româneşti în faţa faptului împlinit. Dându-şi seama de dimensiunile afacerii tenebroase numită Statusul Catolic Ardelean, prin ordinul Ministerului de Instrucţiune şi Culte nr. 52202 din 1931, a fost instituită o Comisie alcătuită din ONISIFOR GHIBU, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj, membru corespondent al Academiei Române ; VICTOR ONISIFOR, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj ; ALEXANDRU BORZA, profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj; DR. VICTOR BARONI, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj; ISTRATE MICESCU, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj; deputat ION DUMITRESCU, directorul contenciosului Ministerului de Instrucţie şi Culte ; MOISE IENCIU, inspector general în Ministerul de Culte; OVIDIU DUMITRESCU, avocat al Statului Român.
Comisia a cercetat un mare număr de documente pe baza cărora a elaborat un amplu studiu, referitor la “STATUSUL ROMANO CATOLIC ARDELEAN “. Cu toate că au trecut 77 de ani de când Comisia Ministerului de Instrucţiune şi Culte şi-a încheiat activitatea, raportul elaborat a rămas o radiografie de o excepţională acurateţe a fenomenului hungarist, care s-a dorit a fi un instrument pervers în mâna laicilor unguri, folosit în lupta de acaparare a unei averi imense ce nu le aparţinea.

Integral la Blog Ideologic

O a doua investigaţie bloggeristică ne vine de la Marian Hociung aka Donkeypapuas, care analizează într-o adevărată radiografie media feţele unui comentator de origine etnică rusească dar care se pretinde... "patriot român". O prezentăm în continuare fiind de folos pentru a înţelege mai bine cine sunt, în general, cei care sunt promovaţi de publicaţiile centrale şi diverse instituţii cu denumiri pompoase drept "vectori de opinie".

Un propagandist cu damf de Moscovă

În noaptea asta, nu ştiu cum se făcu, dar – aruncându-mi ochii pe site-ul Adevărul – mi s-a năzărit să-mi arunc ochii pe blogul unuia din multiplele personaje găzduite (şi se pare că plătite şi gras, dar asta e altă poveste şi se referă la anumite înalte personalităţi) pe respectiva platformă. CONSTANTIN CORNEANU se numeşte respectivul şi o serie de articole axate asupra relaţiilor ruso-germane, personalităţii lui Putin sau problematicii răsăritene îmi stârnise curiozitatea. Mai ales că un discret parfum de rusism adia din respectivele texte.

Nu am vrut să mă arunc cu capul înainte şi să vorbească gura fără mine aşa că am trecut la o scurtă verificare asupra biografiei. Mai ales că omul se prezintă (şi este prezentat) în cartea de vizită drept: doctor în istorie, jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale în cadrul redacţiei TV Pro-Patria şi la Observatorul Militar şi, mai ales!, membru fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009″, după cum puteţi vedea dumneavoastră înşivă aici.

“Hopa!”, mi-am spus în sinea mea, “Un geopolitician şi preşedinte de asociaţie E-U-RO-PEA-NĂ pe ddeasupra! Ia să ne aruncăm şi noi ochii să vedem în ce mediu elevat se învârte!”. Aşa că am intrat repejor pe site-ul respectivei instituţii atât de pompos intitulate. Care instituţie pompos intitulată, spre dezamăgirea mea, nu am aflat-o avându-şi sediul în vreo clădire din buricul târgului, în vreo vilă impozantă sau în vreo clădire ţinând de cutare instituţie publică. Nţţţ. Ci pe mult mai prozaica alee Valea Prahovei nr. 5, bloc 9S14, scara 1, etajul II, ap. 28, sectorul 6, Bucureşti, Cod 061612, după cum se scrie pe respectivul site. Un soi de SRL geopolitic, cum s-ar spune.

Deci cu sediul ne-am lămurit dar poate o fi vorba doar de sediul social trecut, pentru ca să se îndeplinească formalităţile birocratice, ca aflându-şi spaţiul într-o cameră de bloc. Am trecut atunci la verificare staff-ului, conducerii respectivei asociaţii (uitaţi aici) şi nici de data aceasta nu am găsit ceva mai acătării:

- Preşedintele Consiliului-Director: Constantin Corneanu

- Vicepreşedintele Consiliului-Director: Mugur Jianu

- Secretar General: Mihaela Golban

Mă adâncesc în Google şi găsesc că acest Mugur Jianu ar fi mason (are tot dreptul pentru că e democraţie). Numai că nu mai are nimic de-a face cu democraţia afacerea în care i-a fost implicată consoarta, după cum ne spune un articol de la Gândul din care voi cita doar un fragmenţel:

Mai mulţi notari, poliţişti şi oameni de afaceri – toţi amatori de chilipiruri imobiliare – au fost ţepuiţi cu peste trei milioane de euro. Păgubiţii au fost momiţi cu apartamente, vile şi terenuri la preţuri de nimic, scoase chipurile la executări silite. “Naşa” lor este avocata Roxana Jianu, din Baroul Bucureşti care, timp de 4 ani, a “lovit” numai persoane “cu epoleţi” şi cu conturi grase.  Abia anul acesta, pe 13 septembrie, ţepara a fost lovită de ghinion. A ajuns după gratii după un flagrant făcut de procurori.

Mugur Jianu, soţul ţeparei – fost avocat – era cel care făcea “intrările”. Oamenii se băgau cu ochii închişi în combinaţie pentru că Mugur garanta, în primul rând, cu reputaţia sa de mason şi de bun prieten al prinţesei Brianna Caragea – prin intermediul căreia a intrat în “lumea bună”. Le recomanda cunoştinţelor să ia legătura cu soţia sa, avocată, susţinând că ea le poate “aranja” licitaţiile imobiliare prin executor judecătoresc.”

Condamnată la 11 ani, i s-a redus pedeapsa la 7 ani.

Să trecem la ultima peroană din conducerea Societăţii geopolitice E-U-RO-PE-NE: Mihaela Golban, care se ocupă de “reconectarea cu sinele divin” (sic!) în calitatea domniei sale de redactor al revistei “Lumea misterelor”, o publicaţie în care găsim alături atât semnătura distinsului geopolitician de care ne ocupăm, cât şi, între altele, a lui Oreste Teodorescu, acesta din urmă un distins băsist (o remarcă deloc gratuită, după cum voi sublinia în continuare). Uitaţi aici şi aici două articole din cadrul unui singur număr luat la întâmplare.

Oricât m-am chinutit, nu am găsit nici în legătură cu Mihaela Golban ori cu Mugur Jianu ceva care să aibe legătura – măcar depărtată – cu această disciplină ce s-ar presupune pretenţioasă, care este GEOPOLITICA. Cu “discipline” care de care mai ezoterice, oculte şi parapsihologice, cu acelea da, că un şuviu de escroci de acest tip au inundat România.

Prin urmare rămâne – din rândul celor din conducere – doar un singur nume care să pretindă că dă autoritate acestui SRL cu cod caen geopolitic. Doar Constantin Corneanu. Mă repet, în toate textele găsite pe net ale diverselor publicaţii mai mult sau mai puţin online numele domniei sale este însoţit invariabil de titulatura “preşedinte AESGS”. Pe “Adevărul”, pe “Ziare.ro”, pe “Evenimentul Zilei”… Iar temele pentru care este intervievat sau semnează sunt cele legate de geopolitica spaţiului fost sovietic (şi nu numai), pe tematica Republicii Moldova, pe teme ale istoriei naţionale (şi nu numai) – mai ales dacă apare în titlu sintagma de “mistere”. Şi pe teme de Revoluţie.

Să începem scanarea domnului Corneanu cu o precizare: omul chiar a fost coleg cu cei din redacţia publicaţiilor militare (“Observatorul militar” şi “Pro Patria”), după cum o dovedeşte şi înregistrarea de aici, unde numele îi este menţionat clar între colegi. Tradus pe înţelesul tuturor, a făcut parte din serviciul de propagandă şi imagine militarizat.

Să aibe o legătură aparte cu Revoluţia din decembrie? Evident că are de vreme ce este parte a “Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989″, o ctitorie a lui Ion Iliescu. Semnează editoriale în “Caietele Revoluţiei” unde se burzuluieşte la orice urmă de afirmaţie care ar îndrăzni să afirme o umbră de picior de KGB şi GRU în evenimentele decembriste, după cum puteţi citi aici, la pagina 5. Nu cumva să se ştirbească aura de emanat a lui Ilici. Nu comentăm aici afirmaţiile cu tentă clar mincinoasă (pentru că este dezinformativă) din respectivul articol. Îi lăsăm pe alţii.

Pe direcţia temelor de istorie naţională, nu a fost greu să-mi sară în ochi îmbrăţişarea cu maximă căldură a celebrei teme a “telegramei secrete de la Stockholm”, o acuză nedovedită de nimeni la adresa Regelui (dar şi a Mareşalului, dacă este privită din alt unghi), o lucrătură propagandistică abilă a Moscovei şi căreia – din păcate – îi cad în plasă mulţi. Sperăm noi că numai din naivitate. Dar nu am uitat cum o mai agitau povestea asta feseniştii lui Ilici în 1990! Şi redifuzată de presa… băsistă, ca un sprijin pentru cel care a pronunţat celebrele cuvinte despre “sluga la ruşi” care ar fi fost Regele. La Adrian Pătruşcă, găluşcă sau cum i-o spune ne referim.

Dar tema predilectă este cea basarabeană, unde se prezintă drept mare analist “geopolitic”. Să luăm pentru început un interviu publicat în două părţi de Ziare.ro (partea I, partea II), apărut destul de recent, doar cu două luni în urmă şi în care se referă la situaţia transnistreană:

“Transnistria cuprinde teritoriul istoric al extremului vest al Novorusiei si al extremului sud al Podoliei” afirmă dânsul. NU, domnule Corneanu! “Novorusia” este o găselniţă rusească la fel de falsă precum titulatura de “Basarabia” ori “Bucovina” aplicate unor ţinuturi care până la sfârşitului secolului al XVIII-lea erau parte nedespărţită a Moldovei. Mi se pare ciudat că reluaţi terminologia în chestiune (“Novorusia”) exact la momentul declanşării noii politici anexioniste ruseşti.

Mai spuneţi dumneavoastră, încercând să desluşiţi naşterea statului-fantomă “Republica Moldovenească Nistreană”; că: “Esecul puciului de la Moscova din 19-21 august 1991 a permis proclamarea independentei Republicii Moldova la 27 august 1991. In acel moment, populatia de pe teritoriul Republicii Moldova era un conglomerat foarte eterogen, calificat de puterea comunista drept natiunea socialista moldoveneasca.” Ce aţi spus? Că moldovenii (românii) erau şi ei o prăticică dintr-un conglomerat (se înţelege etnic)? Că nu erau naţiunea băştinaşă şi majoritară?

Integral la Donkeypapuas