ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Zilele trecute s-a discutat intens pe tema interzicerii folosirii numerarului pentru tranzacții mai mari de 50 000 lei (practic, dacă vrei să-ți cumperi o casă sau o mașină mai scumpă, vei fi nevoit să ai banii într-un cont bancar). Anul trecut am explicat în detaliu de ce o astfel de măsură este profund nocivă pentru bunăstarea pe termen lung a societății și de ce argumentele guvernului – culminând cu opinia Ioanei Petrescu, care afirma că plățile cu cardul trebuie încurajate fiindcă așa scrie într-un studiu al… Visa (!?) – sunt putrede complet.

Afaceri cladite sa dureze - Jim Collins, Jerry I. Porras

Revin asupra subiectului insistând asupra manierei în care consider că trebuie abordat, dacă ne dorim cu adevărat să-l înțelegem. Consider că orice măsură politică a guvernului trebuie văzută la fel ca orice activitate privată: îndreptată către obținerea unui profit. Acesta este modul economic de gândire. Pentru a înțelege de ce adoptă statul o măsură sau alta, trebuie să vedem ce are el de câștigat de pe urma ei. Și nu doar el, ci persoanele care îl susțin – în fond statul este doar un broker al grupurilor de interese. Deci, cine câștigă de pe urma plafonării plăților cash?

Sistemul bancar, răspunde Florin Cîțu:

florin-citu

Total de acord, restricționarea utilizării cash-ului reprezintă o subvenție mascată pentru bancheri și pentru emitenții de carduri, precum Visa, care vociferează de ani de zile pe această temă. Subvenția ca subvenția, dar faptul că este livrată prin limitarea explicită a libertății de alegere a publicului este absolut șocant. Repet ce spuneam în articolul de anul trecut:

Ca orice altă prohibiție, prohibiția numerarului nu face decât să calce în picioare drepturile utilizatorilor de monedă. Apropos, nu vă întrebați ce face Protecția consumatorilor sau Consiliul Concurenței, instituții care teoretic ar trebui să apere libertatea de alegere. Aceste instituții apără doar concurența așa cum este ea definită legislativ, adică politic, în vreme ce competiția veritabilă (economică) este faultată de restricțiile și monopolurile impuse chiar de stat. De exemplu, limitarea efectuării plăților pe teritoriul României în lei și nu în orice monedă dorește publicul instituie practic un monopol monetar – monopolul leului ca mijloc de plată. Mai departe, restrângerea plăților în numerar instituie un cvasi-monopol al achitării tranzacțiilor – monopolul băncilor.

Pentru a citi articolul integral faceți CLICK AICI.