Germanii acuză românii că profită de sistemul social federal. În schimb, românii nu-i acuză pe germani că profită de preţurile mici ale şcolarizării în România.

Au existat legături între România şi Germania şi înainte de 1 ianuarie 2014. Marius Pîşlea se ocupă de câţiva cu completarea locurilor goale din sistemul german de sănătate cu cadre medicale din România.Şi, în plus, firma sa ajută absolvenţii germani de bacalaureat să intre în facultăţile de medicină, în contextul în care tot mai multe ţări vest-europene îşi încurajează tacit tinerii să facă studii în Europa de Est, pentru a reduce cheltuielile de formare a profesioniştilor.

Originar din Regensburg, Simon Bonitz (22 de ani) este unul dintre viitorii profesionişti în medicină ai Germaniei care a decis să-şi facă studiile în România - "pentru că în multe ţări este greu să găseşti un loc de studiu la medicină, pentru că România îmi suna destul de bine, pentru că nu este foarte scump să studiezi aici; sigur că existau nişte preconcepţii dar dacă e să fiu sincer, nu este rău deloc aici". Unii cunoscuţi l-au privit pieziş când a decis să studieze în România, despre care ştia foarte puţin. "Timişoara este un oraş frumos. Poate nu cel mai frumos, dar, totuşi... Oamenii sunt drăguţi şi atmosfera este occidentală. Aş putea spune că este mai occidentală decât în restul României. Sigur că mai există şi pe aici cerşetori, dar nu sunt neapărat bătători la ochi; şi mai există uneori probleme cu câinii vagabonzi, dar mai degrabă la marginea oraşelor, nu în centru".

Bonitz nu e singurul german care îşi face studiile în Timişoara. Estimează că mai sunt 50, ceea ce face ca germanii să fie cel mai numeros grup de cetăţeni străini care studiază în capitala Banatului.Printre colegii lui Bonitz de la secţia de predare în limba engleză se găsesc mulţi israelieni şi arabi, dar şi italieni. Marius Pîşlea e de părere că se poate vorbi de un fenomen:  "Se pleacă de mai mulţi ani. În general, în Germania obţin un loc foarte greu. Dacă nu iau bacalaureatul cu notă foarte mare (măcar cu 1,8) nu prea au şanse să prindă un loc la medicină în Germania. În comparaţie cu alte ţări, în România studiul costă cinci mii de euro pe an, faţă de Ungaria, Polonia sau Cehia unde costă deja 10.000 de euro pe an. Banul joacă rolul principal. Se studiază la jumătate de preţ. Acolo pot studia în germană, pe 10.000 - dar preferă varianta la jumătate de preţ, cu limbă de predare engleză".

Materiile sunt aceleaşi ca şi în şcolile similare din Germania, la acelaşi nivel - dar profesorii, crede Bonitz, ar putea să ştie ceva mai bine limba engleza, în care predau. Universităţile care au ales să exploateze această oportunitate financiară, explică Pîşlea, nu dispun încă de suficiente cadre didactice vorbitoare de engleză. Problema nu e una de netrecut din moment ce mulţi aleg la finalul studiilor să plece în ţări anglofobe ca Noua Zeelandă, Australia, Canada sau Statele Unite, acolo unde un medic debutant câştigă de trei ori mai mult decât în Germania. Ca urmare, spitalele germane rămân în continuare cu locuri libere, locuri care sunt ocupate de medicii originari din Europa de Est, foarte mulţi din România dar şi, asemeni lui Bonitz, studenţi germani şcolarizaţi în România. "Aş putea să schimb din anul doi sau trei, să îmi caut un loc la o universitate germană - dar nu cred că vreau. Îmi place mult aici, la Timişoara", mărturiseşte studentul din Regensburg.

Nu doar medicina atrage absolvenţii germani de bacalaureat. "Pe computere vin foarte mulţi, pe IT vin mulţi germani, inginerie. Foarte multe domenii", povesteşte Pîşlea, adăugând: "E mai ieftin. Fenomenul a luat amploare după 2007, după ce a intrat România în Uniunea Europeană. Cine făcea medicina înainte de a intra România în UE trebuia să dea, apoi, examene de echivalare în Germania. Recunoaşterea automată reciprocă a diplomelor a intrat în vigoare din 2011. De atunci, toate diplomele eliberate de universităţile româneşti după 2011 sunt recunoscute automat în Germania".

Deşi nu se poate spune dacă e o politică a statelor occidentale, lui Marius Pîşlea un lucru îi e clar: "Aici, în Germania, costă foarte mult şcolarizarea unui student. Şi, atunci, există şi tendinţa asta din partea germanilor: acceptă tacit dar sunt fericiţi ca tinerii lor absolvenţi să meargă să studieze în străinătate şi să se întoarcă după aceea în Germania. În Germania, numărul locurilor de studiu la medicină nu s-a mai mărit de vreo 20 de ani. În ţările scandinave, din cauza acestui fenomen (studiul în estul Europei), numărul de locuri de studiu s-a cam înjumătăţit. Luxemburgul deja nu mai are facultăţi de medicină. Pentru stat este mai profitabil să îi trimită în străinătate decât să investească într-un studiu de şase ani". Şi dacă nu e o strategie guvernamentală, sunt destule lucruri care sugerează că practica e încurajată: nu se oferă burse de studii dar pot să îşi ia credite avantajoase. "Chiar dacă e mai ieftin, tot ajunge la 30.000 de euro doar studiul de şase ani". Deci, li se oferă posibilitatea împrumuturilor de la bănci, odată ce confirmă că au primit loc de studiu în străinătate, iar apoi sunt păsuiţi cu returnarea banilor până la întoarcerea în Germania, când încep să lucreze ca medici.