“Când era un băieţel, stătea singur în camera sa, cu soldăţeii lui de jucărie, în timp ce părinţii lui plecau în călătorii de afaceri. Vă puteţi imagina cum mama şi tata îi spuneau să fie cuminte ca un soldăţel cât timp ei aveau să fie plecaţi.

Apoi a fost lăsat să se joace cu prietenii lui, care erau mici oameni ai armatei. Când părinţii se întorceau, el primea un cadou, drept răsplată pentru că a fost cuminte. Poate mai mulţi soldăţei pentru colecţia lui.

Acele jucării au rămas cu el toată viaţa şi adesea stăteau la loc de cinste, pe etajere special amenajate pentru asta.

A descoperit jocurile video, shooter-ele pe computer şi apoi pe Xbox. Numeşte orice joc, nu contează cât de obscur, iar el sigur îl avea. S-a jucat cu soldăţeii chiar şi la 62 de ani.

Aveam o expresie pentru aviditatea sa pentru jocuri. Spuneam că este acolo «salvând lumea».

Apoi, s-a dus în locuri periculoase, ca Afganistan şi Irak, în zone de război, pentru a amuza trupele, soldaţii. Poate a fost felul lui de a-şi răsplăti prietenii din copilărie.

Aceia dintre noi care am avut norocul să-i fie în preajmă ne-am văzut eroul cucerind lumea. I-am fost alături în călătorii în jurul lumii. Şi îi omora pe toţi! Îi măcelărea! Ce victorii măreţe! Ce experienţe teribvile! O făcea prin râs, iubire şi bunătate! Aşa a reuşit să salveze lumea!

Cu trecerea anilor, eroul nostru a găsit o nouă dragoste, care ştiam că îl va conduce până la capătul curcubeululi. După decenii de luptă, se întrezărea deja un final fericit.

Dar ultima sa bătăie a fost dureros de urmărit. O, dacă aţi fi putut vedea lupta care se ducea în interiorul lui. V-ar fi făcut inima să se oprească. Noi am luptat alături de el, dar a fost înfrânt.

Acum eroul nostru a depus armele. Şi-a luat adio de la soldaţii lui. Ultima bătălie s-a încheiat.

În sfârşit, băieţelul acela singuratic şi-a găsit liniştea“