ascultă articolul

În cea mai veche stațiune montană din România, protejat de Dumnezeu și brazii din munții Cindrel, filosoful Constantin Noica își doarme somnul de veci în liniște, la Schitul cu hramul "Schimbarea la față a Domnului" din Păltiniș, la 32 de kilometri de orașul Sibiu.

La Schitul Păltiniș marele filosof a trăit ultimul deceniu din viața sa, chilia sa modestă devenind pentru discipolii săi un cunoscut loc de pelerinaj și de dezbateri, iar ultima dorință a acestuia, cu origini aromâne și născut la Vitănești — Teleorman și cu viața din tinerețe trăită la București, a fost ca și după moarte să nu mai plece niciodată din acest loc.

Călugărul Valeriu Luca, căruia filosoful i s-a și spovedit fără să își dea seama înainte de moarte, îi îngrijește acum mormântul și povestește, într-un interviu pentru AGERPRES, că așa cum toată viața l-a avut în inimă pe Dumnezeu, Noica a fost ajutat de Dumnezeu să i se îndeplinească ultima dorință.

Însă ajutorul a venit tocmai prin Nicu Ceaușescu, fost prim secretar în județul Sibiu înainte de Revoluție. El a notat secretul dorinței sale de a-l ajuta pe filosof, într-un jurnal, găsit de o menajeră. După ani de zile, în primăvara acestui an, menajera care știa adevărul despre dorința lui Noica și ajutorul dat de Nicu Ceaușescu a venit și i-a mărturisit totul chiar călugărului Valeriu, care slujește lui Dumnezeu cu modestie la Schitul din Păltiniș.

"Schitul a fost înființat, între anii 1925-1927, de către marele mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan. Aici, în zona aceasta, în Poienița Poplăcii, i-a plăcut cel mai mult. Se spune că a umblat prin zonă, două săptămâni, cu specialiști, să găsească locul cel mai potrivit pentru biserică și pentru casa de odihnă. Și aici într-adevăr este foarte frumos. De dimineața până la apus ne ocrotește soarele. E un loc ocrotit de vânturi și de vijelii. De aceea i-a și plăcut filosofului Constantin Noica aici așa de mult, că și-a dorit să fie înmormântat lângă biserică. Noica și-a dorit să fie înmormântat la Schit, dar Înalt Prea Sfințitul Antonie, mitropolitul Ardealului din vremea aceea, a ales personal, cu pasul și cu bastonul, a trasat locul de veci, chiar lângă bisericuță."

Călugărul Valeriu Luca povesteşte cum l-a cunoscut pe Noica:

"Înainte de a pleca la Domnul, Constantin Noica, în '87, l-am avut oaspete, cu o doamnă la biserică. Nu am știut cine este și când a intrat în biserică, i-am deschis, m-am retras într-o parte și așteptam să plece, să închid."

Nu știam ce oaspete înalt aveam... Și foarte interesant că nu ne știam... dar el cu bun simț și cu mult respect, cu modestie de spuneau cei care l-au cunoscut că saluta pe toți și oamenii pe cei mai simpli 'Bună ziua', 'Bună seara'. Și cineva chiar și-a pus în gând, nu se poate că de câte ori mă întâlnesc, el mă salută înainte, trebuie să prind momentul să îl salut eu primul, măcar o dată. Și nu a reușit. A venit, a vorbit cu doamna respectivă și după ce a terminat, s-a apropiat către mine și a zis: "Părinte, și eu sunt credincios. La biserică vin mai rar, dar îl am pe Dumnezeu în inimă, permanent."

Călugărul s-a întrebat cum de a fost posibil, la vremea aceea, să se înmormânteze Constantin Noica, filosoful, la Păltiniș, fiind atât de urmărit. Cineva m-a auzit și m-a înregistrat:

"O fostă menajeră a lui Nicu Ceaușescu, care a auzit, și-a zis: "Nu se poate. Eu trebuie să mă duc la părintele, la Păltiniș, să-i spun ce știu eu". Și a venit acum, în primăvara aceasta, la noi, foarte bolnavă la un picior, abia a urcat. Și zice: "Părinte, eu am auzit în interviul acela, întrebarea aia. Uitați-vă cum a fost. Constantin Noica a vrut să se întâlnească cu Nicu Ceaușescu, că nu știa ce o să se întâmple. Și Nicu a vrut și el. S-au întâlnit în Păltiniș și Noica i-a cerut special lui Nicu, dacă se poate, să-i aprobe înmormântarea la Schit. Simțea el ceva, dar nu se întâmplase accidentul. Eu am găsit la Nicu pe noptieră, în cameră, unde făceam curățenie, un carnețel, în care Nicu a scris: 'Bătrânul Noica se va înmormânta la Schitul Păltiniș'" Asta mi-a spus-o ea.

Eu nu am adăugat nimic. Mi-a zis: "Trebuie să spun, pentru că lucrurile acestea sunt importante!" Și fosta menajeră mi-a mai spus ceva. După ce a aflat Nicu că s-a întâmplat accidentul, cu trei zile înainte de a muri Noica, l-a chemat pe Mitropolitul Antonie, într-o seară, la el la reședință, la Nicu Ceaușescu. Și acolo s-a hotărât înmormântarea. Mitropolitul i-a lăsat lui Nicu o Biblie acolo, în dar. Au găsit-o după aceea, când a fost Revoluția.... Știți că îl găsim pe Nicu pe pomelnice, mereu și cu vorbe frumoase?!"