ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Kerry McDougall, o mămică din Scoţia, aşteaptă cu nerăbdare naşterea celui de-al treilea fiu dar în acelaşi timp se gândeşte cu groază la cât va trebui să lupte pentru a-şi putea păstra copilul.

[P] Razboiul sfarsitului lumii - Mario Vargas Llosa - comanda online

Kerry, în vârstă de 22 de ani, este considerată de serviciile sociale "prea proastă "pentru a fi mamă. Tânără şi-a părăsit locuinţa şi şi-a lăsat ceilalţi doi băieţi la peste 300 de km distanţă, sperând că pruncul nenăscut nu îi va fi luat la naştere de către Protecţia Copilului, informează The Mirror.

Aceasta şi soţul său Mark au declarat că momentul în care cei doi băieţei Sean, cinci ani şi William, trei ani, au fost daţi în plasament a reprezentat cel mai greu moment din viaţa lor.

"Ne-au luat deja băieţii. Asistenţii sociali cred că dacă nu pot pronunţa cuvinte mai lungi sunt incapabilă să-mi iubesc copiii şi să am grijă de ei. Nu vă pot descrie ce greu este să îţi ştii copiii în altă parte şi nefericiţi. Sper însă că într-o zi îi voi putea lua înapoi", spune Kerry.

Cuplul se teme că dacă se va întoarce acasă, atunci când se va naşte al treilea copil,cu siguranţă va fi luat şi el.

Născută cu palatoschizis, Kerry nu a putut vorbi corect până la vârsta de şase ani. Dificultăţile sale de învăţare au fost diagnosticate de specialişti ca fiind "uşoare către moderate". Ea recunoaşte de altfel că nu poate să citească şi să scrie la fel de bine ca alţi adulţi.

Cu toate aceastea, dificultăţile pe care le are ţin de domeniul academic. Găteşte, are grijă de locuinţa sa din Belfast şi vrea neapărat să aibă o carieră. Este timidă și vorbește încet dar este clar că în ciuda unor mici probleme de vorbire, Kerry îsi iubeste copii și poate avea grijă de ei. Tânăra din Scoția chiar a fost asistent social voluntar al districtului Fife o perioadă dar a fugit în 2010 când a rămas însarcinată cu primul copil, Sean.

Kerry susține că au fost păcăliți de serviciile sociale să se întoarcă în Scoția, de unde copiii le-au fost luați începând cu iunie 2014.

"Am dovedit de-a lungul timpului că suntem părinți buni. Copiii noștrii erau fericiți și sănătoși. Am trăit fericiți în sudul Irlandei timp de trei ani și autoritățile locale au considerat că suntem părinți buni", mai spune tânăra mamă.

Cuplul a fugit în Irlanda când autoritățile scoțiene ale ținutului Fife nu i-au lăsat pe cei doi să se căsătorească deoarece aceștia au considerat că lui Kerry îi lipsește capacitatea mentală de a se căsători. Mai mult, celor doi li s-a spus că in momentul în care primul copil se va naște va fi dat spre adopție. Astfel, Sean s-a născut în Waterford , Irlanda, urmat de William, doi ani mai târziu.

În Irlanda, serviciile sociale au monitorizat familia dar,după o  scurtă vreme, i-au declarat pe Kerry și Mark părinți capabili să aibă grijă de copiii lor.

"Ne-am mutat în Irlanda deoarece am știut că avem șanse mai bune să ne păstrăm copiii. Când am ajuns acolo, asistenții sociali nu au putut înțelege de ce am avut probleme în Fife. Serviciile irlandeze și-a retras supravegherea și ne-au lăsat să avem singuri grijă de băieți. Toți eram fericiți și sănătoși. Mark avea o slujbă iar eu aveam toată ziua grijă de băieți", mai povestește Kerry.

Deoarece le era dor de familiile lor, tineri părinți au contactat serviciile sociale din Fife și au întrebat dacă se pot întoarce acasă fără a-și pierde copii, acum că s-au dovedit părinți buni. Ei spun că autoritățile nu le-au dat vreun motiv de îngrijorare iar în momentul în care lui Mark i s-a oferit o slujbă foarte bine plătită la Amazon în ținutul Fife, s-au decis să se întoarcă.

Dar în momentul în care au ajuns acasă, autoritățile i-au contactat încă din prima zi, iar copiii au fost catalogați ca aflându-se într-o situație cu risc crescut. Apoi, tot aceștia au hotărât că mama nu poate fi lăsată singură cu ei mai mult de două ore pe zi, totul culminând cu momentul în care copiii au fost luați definitiv.

Kerry descrie cu lacrimi în ochi momentul în care copiii au fost luați cu forța speriați, plângând și zbătându-se.

"Am simțit că i-am dezamăgit ca mamă pentru că nu am putut face nimic să-i ajut. Am fost mereu o mamă bună. Nu am fumat, băut sau consumat droguri niciodată. Copiii erau mereu curați, nu le-a fost niciodată foame și erau băieți extrem de fericiți dar nu a fost destul",își amintește Kerry.

Pentru că nimeni nu îi ajuta, cei doi au decis să mai facă un copil pe care să îl crească din nou în Irlanda pentru a dovedi, încă o dată, că sunt părinți buni.

"Autoritățile irlandeze au promis că ne vor ajuta și trebuie să avem încredere în ei pentru că nimeni altcineva nu este de partea noastră", mai spune cu tristețe Kerry.